MOLDOVENII.MD

Despre beneficiile grădinii

În ultimii ani, se întâlnesc tot mai mulţi oameni care reduc pe lotul lor din suprafaţa destinată grădinăritului sau în general se dezic de ea, considerând că e mai simplu, iar altă dată mai ieftin, să cumperi legume de la magazin sau de la piaţă, decât însuşi să le creşti. Revista deja a iniţiat discuţii la această temă şi ne dorim să le continuăm.
Pe tejghelele magazinelor sunt multe legume frumoase ca rupte dintr-un tablou. De frumoase-s frumoase, dar pe cât oare de folositoare? În cazul producerii industriale de legume, de regulă, sunt folosite substraturi artificiale, nutriţii minerale permanente, se realizează prelucrări chimice de masă a plantelor la boli, dăunători şi buruieni. O bună parte din legume este importată de peste hotare, în principal din ţări cu o climă mai caldă ca la noi. Iar acolo terenurile însămânţate sunt supuse la prelucrări cu pesticide foarte puternice şi mult mai des ca la noi, în Rusia. La ce aduce aceasta, cred, nu face să vorbim în plus. Nu în zadar, Rosselhoznadzor a interzis importul de produse vegetale, spre exemplu, din Turcia.
Dar chiar şi dacă pe lanurile gospodăriilor mari este crescută o producţie naturală, până este transportată la cumpărător, nu rareori ea pierde multe din proprietăţile sale utile. Gustul legumelor, cum ar fi tomatele sau varza, este determinat prin raportul de zaharuri şi acizi. Iar leguma, din câte se ştie, respiră, şi între altele, chiar şi după ce a fost culeasă din grădină sau ruptă de pe curpen. În afară de aceasta, rezerva de substanţe nutritive se reduce treptat: ele se transformă în dioxid de carbon şi apă. Potrivit doamnei M.I.Uşakov, docent la catedra de păstrare şi prelucrare a producţiei agricole a Academiei Agrare de la Moscova (Timiriazev), leguma doar smulsă din grădină conţine un număr maximal de substanţe biologice folositoare. În afară de aceasta, anume aceste fructe proaspete dispun de cel mai mare potenţial bioenergetic şi, ca o baterie, ne completează organismul cu energie.
   Majoritatea legumelor pot fi raportate la proaspete doar dacă de la culegerea lor şi până la întrebuinţare nu a trecut mai mult de trei zile. Dar câtă vreme legumele din magazine îşi aşteaptă cumpărătorul (iar până atunci au stat depozitate, au fost transportate)? Aşa încât, vitaminele în mod plenar le putem primi doar din răzorul nostru. Încă un plus al grădinii de legume este asortimentul variat. Se ştie că cele mai gustoase roşii sunt cele cărnoase, suculente, de obicei, cu coajă subţire. În mod firesc, ele nu se păstrează mult şi a le aduce la piaţă sau supermarket practic nu este posibil. De aceea, fermierii şi combinatele de seră cresc doar acele culturi şi soiuri, care se păstrează şi se transportă bine, deci, ei cresc produse medii pentru un cumpărător mediu. Şi în acest caz gustul, aroma, componenţă chimică a produselor, cu atât mai mult, gusturile oamenilor concreţi, din câte vă daţi seama, nu se mai află pe primul loc.
    Foarte rar întâlneşti la magazin legume de multe culori, aşa cum sunt castraveţii Îngerul alb, bostăneii Matrosic sau Snejnâi, tomatele albe (alb ca zăpada), negre sau violete (trufe de ciocolată japoneză, Prinţul negru, Elefantul negru, Maurul negru, De ciocolată, Ţiganul), galbene şi oranj (Balonul galben, Iluzie, Girafa, Anul Nou, Aur, Inima de aur, Clopotele de aur, Lampa lui Aladdin, Luna, Sonata Lunii, Mandarinca, Năsucul, Curma, Tot'ma, Minunea lumii, Cireşe fete, Pui). Şi doar fiecare din ele este o legumă irepetabilă după setul unic de vitamine şi alte substanţe folositoare. Practic nu se află în vânzare sau se vinde la un preţ foarte mare piperul boia de ardei, este redus simţitor asortimentul de piper dulce şi iute. Dar şi umbrele de mărar pentru decapare cresc doar pe lotul propriu. Nu găseşti ziua cu lumânarea aprinsă la piaţă mazăre proaspătă, boabe, fasole. Aceste plante ne asigură cu proteine alimentare şi îngraşă solul cu azot disponibil. Leuşteanul, mangoldul, menta, catnipul, isopul, hreanul, ceapa multianuală (Welsh ceapa, arpagic, ceapa, Al-Zor, mai multe niveluri, oblic, pur), usturoiul verde, de asemenea, nu se vând de regulă la magazin. În cel mai bun caz ele sunt propuse la pieţe apărute neorganizat de către deţinătorii de loturi SNT sau de pe lângă casă. Şi doar nu e greu să creştem singuri aceste ,,rarităţi” şi astfel să ne asigurăm familia primăvara devreme cu verdeaţă vitaminoasă. În afară de aceasta, potrivit celor spuse de doamna Uşakov M.I., fiecare legumă conţine 24 de elemente nutritive comune pentru toate culturile şi patru individuale. De aceea, dacă e să ne alimentăm cu ceea ce ne propun magazinele, organismul nostru nu va primi în măsura cuvenită substanţele necesare.
   Încă un moment esenţial. Din vremuri vechi în Rusia pe masă domnea varza. Strămoşii noştri au născocit şi mijlocul cel mai simplu de păstrare – muratul. Dar pentru aceasta e nevoie de soiuri potrivite de varză (spre exemplu, cele care se coc mediu Gribovskaia 231, Slava 1305, Nadejda, Losino-Ostrovskaia, Pegasus, Prietenie, C 217, Jubilee, care conţin cantităţi optimale de zaharuri şi substanţe uscate de azot). Dar soiuri pentru decapare la piaţă sunt puţine: se cresc în principal hibrizi de import de păstrare îndelungată, nepotrivite pentru prelucrare. Tot mai rar acum gospodinele pun la sărat castraveţi. ŞI nu numai că nu au timp. Nu vedem pe tejghele cele mai bune soiuri castravete sărat: cele vechi – Muromskii, Ne-rosimâi, Voznikovski, şi cele noi – F, Semkross, Zasolocinâi, F 1 Solovei, Habar, care fructe mici cu dimensiunea 7-9 cm de culoare verde şi seminţe subdezvoltate. Şi ele nu sunt deoarece fructul la aceste soiuri are o coajă foarte subţire şi fină şi se păstrează nu atât de mult.
Sau să luăm ridichea. Până în veacul al XVII-lea anume ea a fost alimentul de bază în Rusia. Era mâncată fiartă, coaptă, preparată la aburi, adăugată la supă, cvas, umplere pentru plăcinte, umplut. Tot atunci a pătruns în mod trainic în bucătăria noastră napi şi ridichi. Noi nu numai că ne sărăcim raţia, dar pierdem şi o parte din bucătăria naţională. Ce mai înseamnă, în afară de aceasta, grădina noastră de legume? Ea mai este şi un loc pentru creaţie. Oare nu e interesant, indiferent de vreme sau climă, să creşti nu doar obişnuitele pentru locurile legumele tradiţionale, dar şi cele rare? Pentru unii acestea ar putea fi: momor-Dick, lagenaria, loofa, pentru alţii – pepino, ci-fomandra, ciklantera, sapaha, alte minuni horticole.
Spre exemplu, Galina Vasilievna Mihacenok de peste 20 de ani face experienţe cu noi roşii, sădind în fiecare an aproximativ o sută de soiuri şi hibrizi. Această muncă îi produce o mare satisfacţie. Nu mai puţin plăcut pentru Galina Vasileivna e să se împărtăşească cu experienţa sa, cu cunoştinţele sale cu membrii clubului moscovit ,,Senior-Pomidor”, al cărei Preşedinte este. Şi desigur, grădina de legume îi ajută pe mulţi să-şi restabilească forţele sufleteşti. Este dovedit prin cercetări ştiinţifice: comunicarea cu plantele acţionează benefic asupra omului – îi scade tensiunea arterială, încetineşte frecvenţa bătăilor de inimă, muşchii se relaxează. Dar câte emoţii pozitive avem când se coace recolta, când vedem rezultatele muncii noastre! Ca să nu mai zic că munca în grădina de legume fortifică forţele fizice.

A Rosputnâi; revista ,,Priusadebnoie hozeaistvo”, nr. 02/ 2009