MOLDOVENII.MD

Despre coacăze

Există trei tipuri de coacăze – negre, roșii și albe, însă cele mai populare sunt cele negre și roșii.

Coacăzele negre sunt printre fructele cele mai bogate în vitaminele C şi P.

Acestea îşi accentuează culoarea în următoarele 2-3 zile după ce au fost recoltate, fiind un avantaj pentru valorificarea lor. În schimb, coacăzele albe şi roşii nu-şi mai intensifică culoarea pieliţei după recoltare.

Coacăzele albe şi roşii sunt foarte bune a se consuma în stare proaspătă, sub formă de suc pur sau de suc diluat cu apă, dar şi ca jeleu. Acestea au acţiune remineralizantă, laxativă, diuretică, depurativă şi hemostatică. De asemenea sunt un decongestionant hepatic. Sunt indicate în cazuri de inapetenţă, demineralizare, dispepsii (insuficienţa sucului gastric), inflamaţii digestive şi urinare, litiaza urinară, insuficienţă hepatică, icter, artrism, reumatism, gută, constipaţie, afecţiuni febrile.

Coacăzele negre se folosesc pentru sirop și peltea. Au un conţinut bogat de mangan, cu rol în reglarea activităţii unor hormoni (îndeosebi a celor sexuali), ia parte la formarea sângelui şi a laptelui şi stimulează activitatea sistemului nervos central. Coacăzele au de asemenea o cantitate mare de magneziu, precum şi fier şi de aici şi acţiunea lor hematopoetică, deci antianemică. Antocianţii care se regăsesc în coacăzele negre măresc acuitatea vizuală.

Existenţa substanţelor pectice, a taninurilor şi sărurilor de potasiu, fac ca sucul de coacăze negre să aibă acţiune antiinflamatorie, de asemenea stimulează secreţia sucului gastric, micşorează procesele de putrefacţie şi măreşte diureza, fapt pentru care se recomandă în vindecarea colitelor cronice, gastritelor cronice hiperacide, a stomatitelor, a proceselor inflamatorii ale ficatului, a calculozei biliare, a insuficienţelor cardio-respiratorii, a aterosclerozei, a unor boli reumatice care însoţesc insuficienţa cardiacă, precum şi pentru stoparea accidentelor vasculare. Acţiunea remineralizantă şi tonică a coacăzelor negre este dată de bogăţia vitaminei C şi a elementelor minerale, precum fosfor, magneziu, calciu.

Coacăzele negre sunt benefice în tratarea amigdalitei cronice. Consumul lor se recomandă şi în hidropizie, scorbut, etc.

Conţinând foarte puţine zaharuri, coacăzele sunt permise diabeticilor.

Pelteaua de coacăze, conţine tanin şi se recomandă în diaree de fermentaţie.

Siropul de coacăze, care se poate consuma cu apă, este bun în stări febrile infecţioase, în boli precum, rujeolă(pojar), scarlatină, inflamaţii urinare şi febre bilioase.
În caz de tuse, anghine sau laringite se ia câte o linguriţă de sirop de coacăze la două ore.
Decoctul din coacăze negre 5% are un conţinut mare de vitamina C, rutozid, săruri de potasiu, etc. Se recomandă contra arteritei şi aterosclerozei.
Frunzele de coacăz negru se folosesc sub formă de infuzie, decoct şi macerat glicerinat.
Infuzia din frunze de coacăz negru are rol calmant, hipotensiv şi diuretic; se utilizează în urticarie, hipertensiune arterială, alcoolism, etc.; se bea câte o jumătate de cană, de două ori pe zi (dimineaţa şi seara).

Maceratul din frunze de coacăz negru este indicat în infecţii urinare, prostatită, psoriazis. Se prepară astfel: 100 g frunze se pun într-un litru de apă cu 10% glicerină şi se macerează la rece. Se beau 2-3 căni pe zi.

Infuzia din muguri de coacăz negru este bună în cazuri de rinite, rinosinuzite alergice, episclerită, conjunctivă. Se beau 1-2 căni pe zi.
Tinctura din muguri de coacăz negru se recomandă în cazul infecţiei urinare, al episcleritei, urticariei, etc.

Sursa: rus-health.info