Devieri care astăzi au devenit normă

Irina Medvedeva, directoarea Institutului Public pentru Securitate Demografică, a spus într-unul dintre discursurile sale următoarele: „Trăim într-o societate în care simptomele psihiatrice grave — anume acele simptome care aparțin psihiatriei propriu-zise — sunt prezentate drept etaloane de modă și comportament”. Cu această afirmație este greu să nu fii de acord, dacă ieși din cadrul gândirii limitate a omului de rând. Iată câteva exemple:

1. Neîngrijirea personală.
Din punct de vedere psihiatric, neîngrijirea este un indicator al unor tulburări psihice severe. Ea poate apărea în afecțiuni precum demența, depresia, schizofrenia, retardul mintal progresiv, alcoolismul sau dependența de droguri. Nu este vorba aici de neglijența „situațională” sau temporară, cauzată de lipsa timpului ori a energiei, ci de neîngrijirea ca parte a stilului de viață. Iar acest fenomen este prezent astăzi. Blugii rupți, tivurile hainelor și rochiilor de lungimi diferite, nasturii încheiați greșit și alte „abateri de la îngrijire” fac parte din imaginea multor tineri.

2. Cultul sexului.
Mass-media este principalul „canal” prin care cultul sexului este transmis maselor. Emisiunile de divertisment, filmele, reclamele și chiar desenele animate — toate sunt impregnate de ideea libertății sexuale. Ceea ce pentru oamenii normali rămânea ascuns este acum scos la vedere și discutat public. Pudoarea intimă este considerată o rămășiță a Evului Mediu. Dar nu este acesta un semn al degradării morale a societății?

Din punctul de vedere al specialiștilor, nu este vorba doar despre impunerea unor diverse forme de perversiuni, precum voyeurismul (atunci când sunt arătate scene din dormitoarele altora), ci și despre popularizarea deviațiilor sexopatologice care fac parte din psihopatologie. Mai mult, propaganda sexuală sub forma lecțiilor și a relatărilor despre așa-numitul „sex sigur” provoacă în rândul tinerei generații o atitudine de dispreț față de relațiile familiale și matrimoniale, care reprezintă o componentă importantă pentru o psihică sănătoasă. În lipsa relațiilor matrimoniale apar inevitabil tulburări psihice, ceea ce duce, în ansamblu, la degradarea societății.

3. Cultul banilor și al luxului.
Trăim într-o perioadă în care omul poate neglija cele mai necesare lucruri pentru a cumpăra ceva care să-i impresioneze pe ceilalți — fie că este vorba de o mașină nouă, o haină de blană sau un iPhone. Omul este evaluat după situația sa financiară, iar valorile sale spirituale trec pe plan secund. Foamea spirituală nu este potolită prin lucrul asupra propriilor complexe, ci prin achiziționarea de lucruri, prin umplerea spațiului exterior. În acest context este interesant faptul că cel mai mic număr de sinucideri se înregistrează în țările sărace, în timp ce creșterea bunăstării materiale în Europa a fost însoțită de o creștere a numărului de sinucideri. Atitudinea „consumistă” față de om, prin care acesta este perceput prin prisma averii sale, duce la complexe și la nevroze în masă.

4. Cultul succesului.
Fiecare om își dorește să fie de succes. Însă succesul care nu servește satisfacerii nu doar a nevoilor materiale, ci și a celor spirituale, conduce adesea la depresii. „Omul de succes la cabinetul psihologului” — astăzi aceasta a devenit mai degrabă regula decât excepția. În societatea modernă, succesul a fost transformat într-un idol căruia oamenii i se închină, uitând de ei înșiși. Și, aparent, nu ar fi nimic rău în asta, dacă în noțiunea de succes nu ar fi înghesuite lucruri departe de adevăratul succes, precum banii, faima, onorurile etc. Pentru că succesul este, înainte de toate, o stare sufletească, nu ceea ce cred alții despre tine.

Omul poate și trebuie să tindă spre succes, însă este important să aibă o înțelegere clară a conținutului acestuia. Pentru că atunci când, seduși de ambalajul strălucitor, ne cheltuim viața și energia pe un conținut putred, acest lucru duce, în cele din urmă, la dezamăgiri, regrete, tulburări psihice și la sinucideri. Nu putem să nu amintim și de raționalismul excesiv, caracteristic tocmai acestor „oameni de succes”. Un raționalism prezentat drept pragmatism. Și acesta este unul dintre semnele schizofreniei. Contrar opiniei răspândite, schizofrenia nu se caracterizează prin iraționalitate, ci, dimpotrivă, printr-o raționalitate excesivă, care exclude empatia și compasiunea față de ceilalți.

5. Narcisismul.
Fiecare epocă a avut propriile sale deviații psihice „la modă”. Dacă la începuturile practicii lui Freud acestea erau tulburările de tip isteric, în zilele noastre „la modă” a devenit narcisismul. Poate că acest lucru este legat de dezvoltarea tehnologiilor, capabile să „unească” oameni din aproape întreaga lume într-o singură comunitate online. Dacă odinioară, pentru autoafirmare și recunoaștere generală, oamenii trebuiau să muncească ani de zile, să inventeze, să creeze, astăzi nu mai este nevoie de asemenea eforturi — sunt suficiente fotografii reușite și pagini frumos aranjate. Dar narcisismul nu ține doar de rețelele sociale. În prefața cărții „Pânza infernală. Cum să supraviețuiești într-o lume a narcisismului”, Sandy Hotchkiss scrie: „Despre narcisism este greu să spui ceva nou. Au existat dintotdeauna oameni goi pe dinăuntru, lacomi, predispuși la manipulare, cu o imagine de sine umflată, care nu țineau cont de interesele altora.

În cultura contemporană îngrijorează anume gradul în care defectele psihologice ale altor oameni primesc pretutindeni semne de aprobare. În epoca noastră, narcisismul nu este doar tolerat — el este aprobat și glorificat. Mulți dintre liderii noștri și dintre personalitățile publice pe care le admirăm se afișează expunându-și în mod deschis tendințele narcisice, iar noi suntem nerăbdători să le imităm „excepționalitatea”. Comportamentul lor scandalos nu ne lasă indiferenți și ni se pare fermecător și atractiv, iar de aceea ne permitem să-i admirăm. Atât timp cât nu vom învăța să recunoaștem ce comportament este sănătos și care nu, vom rătăci prin ceață, iar afirmația «așa face toată lumea» nu va ajuta drept scuză celor care alunecă pe o pantă descendentă.”

Narcisismul este o tulburare pe al cărei altar sunt sacrificate nu doar faptele care provoacă uimire, șoc sau interes în societate, ci și acțiuni nobile, precum caritatea, ajutorul aproapelui, fidelitatea față de idealuri etc. Prin urmare, el este periculos și prin faptul că pune sub semnul întrebării chiar și faptele bune, semănând îndoiala asupra sincerității și moralității celui care le săvârșește.