MOLDOVENII.MD

Dezastrul ecologic în antichitate

Dezastrul ecologic în antichitate

Pământul din 300 de movile situate în stepele din sudul Rusiei a povestit cum în aceste locuri, în antichitate, s-a produs schimbarea climei, de la umedă la extrem uscată, când cantitatea precipitaţiilor a scăzut de 10 ori. Studiul solului luat din monumentele arheologice în stepele din Europa de Est a fost început de o echipă de oameni de ştiinţă tineri cu 20 de ani în urmă. Arheologii au determinat epoca istorică în care solul s-a format. Agrologii au studiat proprietăţile chimice şi morfologice ale solului din movile, au detectat comunităţi microbiene şi au determinat, reieşind din aceste date, condiţiile climaterice din epoca cutare.

În cele din urmă s-a depistat că 6000-5500 de ani în urmă, în sudul Rusiei, a fost o umiditate atmosferică mărită şi un sol fertil. Aproximativ cu 4.500 de ani în urmă clima a început să se schimbe. S-a început aridizarea (din lat. aridus - uscat) climei. În acea perioadă, numărul precipitaţiilor s-a redus cu 100 mm pe an şi a atins un minim la hotarul mileniilor III-II î.Hr., fapt care a dus la o catastrofă ecologică. Peisajul aici reaminteşte deşertul. La aceste concluzii a ajuns un grup de cercetători condus de profesorul Vitalie Demkin de la Institutul problemelor fizico-chimice şi biologice în agrologie. După cinci secole, clima a devenit mai blândă, apoi din nou uscată. În perioada Hoardei de Aur, 600-700 de ani în urmă, clima aridă s-a schimbat în cea umedă, iar precipitaţiile medii anuale au depăşit standardele actuale cu 100 mm. De atunci, clima nu s-a schimbat esenţial.

Informaţii despre dezastrul ecologic masiv au ajutat arheologilor să înţeleagă cauzele schimbărilor radicale în viaţa oamenilor din sec. XXV-XVIII î. H. Oamenii au început să se adapteze la noi condiţii de viaţă într-o regiune aridă - să schimbe obiceiurile lor, moravuri şi tradiţii. Decedaţilor li se puneau mai puţine lucruri în morminte, s-a schimbat forma mormintelor, care amintesc de castele subterane - catacombe. S-au începutul procese de migraţie în masă, au apărut noi culturi arheologice. Un exemplu frapant al unei din aceste culturi a devenit un grup Arhonic de monumente din Osetia de Nord, descoperit recent de Serghei Korenevski şi Roman Mimohod (Institutul de Arheologie al A.S.R.). Grupul se compune din trei culturi destul de îndepărtate una de alta din epocile precedente. Aparent, oamenii s-au unit, încercând să reziste circumstanţelor dure şi să se adapteze la noile condiţii de viaţă. Riturile funerare şi tacâmuri în această cultură au fost împrumutate de la popoarele de stepă (un bloc de culturi din perioada de postcatacome), ornamente pe ceramică, forma de funeralii şi principiul organizării cimitirelor a trecut de la culturile din poalele Caucazului (cultura caucaziană de nord) şi din Daghestan (cultura gincinskaia şi prisulakskaia), de asemenea, au fost împrumutate bijuterii şi noi tipuri de tacâmuri, pandantive, mărgele şi ace de bronz.

Dezastrul ecologic care a avut loc la poalele Caucazului nu a afectat dezvoltarea celor mai bogate culturi arheologice din Caucazul de Sud – ele au fost apărate de Marele Ridge din Caucaz, care opreşte curenţi de aer calzi, umpluţi cu umezeală, din sud. Norii sunt poziţionate sub nivelul munţilor şi, prin urmare, rămân în partea Caucazului de Sud. În vremurile dezastrului ecologic, în stepele din sudul Rusiei, pe teritoriul Georgiei şi Armeniei moderne, în Trialeti înfloreşte o cultură bogată care diferă prin morminte pline de cupe de argint şi de aur ornamentate, utilizarea carurilor funebre.

Astfel, agrologii şi arheologii au arătat un exemplu de supravieţuire de succes a comunităţii umane în condiţiile schimbării climei.

În foto: rămăşiţe ale aşezării antice Dag în Osetia de Nord şi priveliştea defileului superior Arhon .

Sursa: zelife.ru