Discuție ca între bărbați cu fiul

Fiul era în clasa a cincea cînd și-a jignit foarte mult mama, iar ea a izbucnit în lacrimi. Nu m-am implicat. A trecut o săptămână. Fiul își făcea cînd m-am apropiat de el și i-am spus: "Hai să mergem să ne plimbăm. Trebuie să discutăm serios. Acest lucru este foarte important". Ne-am îndreptat în tăcere spre parc. Dar nu a fost o tăcere goală. Uneori trebuie doar să taci pentru a exprima sentimentele încinse. Educația are loc întotdeauna în lumea interioară, nu în exterioară. Fiul a înțeles că urmează ceva important.

- Fiule, am nevoie de ajutorul tău, – am început conversația. - Cîndva m-am îndrăgostit. Și i-am promis acestei fete că, dacă se va căsători cu mine, voi face totul pentru ca nimeni niciodată să nu o rănească. Aceasta este mama ta ... și acum am nevoie de sfatul tău, cum să procedez cu fiul care a jignit-o pe femeia mea iubită?

Fiul s-a gândit și a răspuns: "Pedepsește-mă".

- Mai devreme eram singurul bărbat în familie, acum sîntem doi. Doi bărbați care vor proteja femeile noastre iubite. Hai să ne înțelegem  că nimeni nu va afla despre discuția noastră, va fi uniunea noastră masculină.

Ne-am strîns ferm mîinile, consolidînd astfel acordul nostru important. Astfel de discuții ca între bărbați, care arată respectul și încrederea deplină în copil, oferă un impuls imens și o bază pentru educație. Astfel de discuții, nu pentru fiecare zi, sînt valoroase – efectul lor este mult mai puternic și mai profund.

Un exemplu de pedagogie umană din experiența personală a lui Shalva Amonashvili