Două secole de ciclism
Inventate în Europa în secolul 19, bicicletele au devenit foarte populare ca mod de recreație, și au fost adaptate pentru folosință în multe alte domenii ale activității umane cum ar fi cel al jucăriilor, fitness, aplicații militare, servicii de curierat sau sport. În anii de început, construcția bicicletelor s-a inspirat din tehnologiile deja existente, dar în ultima vreme bicicleta a contribuit la rândul ei la dezvoltarea tehnologiilor, atât în vechile domenii, cât și în altele noi.
Mașina de alergat
Baronul german Karl Drais von Sauerbronn a inventat “Laufmaschine” sau “mașina de alergat” în 1817. Acest strămoş al bicicletei era construit în totalitate din lemn şi nu avea pedale. Utilizatorul trebuia să se împingă cu picioarele în pamânt pentru a deplasa maşinăria înainte. Mijlocul de deplasarea a fost considerat un moft având o perioada de viață destul de scurtă. Principalele impedimente erau date de disconfortul creat la mers și faptul că nu putea fi folosit decât pe drumuri foarte bine amenajate ca aleile grădinilor regale.
Velocipedul sau “Boneshaker”
Următoarea apariţie a maşinăriei pe doua roţi a fost în 1865, când pedalele au fost aplicate direct pe roata din faţa. Maşinăria a fost numită velociped dar era cunoscută în termeni populari ca şi “bone shaker”(scuturător de oase). Porecla este justificată, având în vedere faptul că velocipedul era construit din lemn şi ulterior a fost echipat cu o bandă de metal pe roţi pentru o rezistenţa sporită. Această combinaţie, împreună cu strazile pavate cu pietre, nu oferea o calatorie foarte confortabila.
Bicicleta cu roată mare
Următorul pas este deja cunoscut de multa lume. O bicicletă cu o roată foarte mare în faţa şi cu o roata mai micuţa în spate. Era anul 1870 când această “Maşinărie” a apărut (pâna în acel moment nu exista posibilitata producerii unui cadru şi a unor componente din metal care să reziste). Pedalele erau în continuare ataşate de roata din faţă. Cauciucul a fost folosit prima oară în combinaţie cu spiţele, pentru oferirea unei călătorii mai confortabile. Roata din faţă era foarte mare deoarece constructorii au realizat că în acest fel o rotaţie a pedalelor va permite deplasarea pe o distanţă mai mare.Această maşinărie a fost prima care a purtat numele de bicicletă (bicycle).
Triciclul
În timp ce barbaţii riscau să se accidenteze pe o bicicletă instabilă, doamnele, îmbrăcate în fuste lungi şi strânse de corset aveau nevoie de altceva. Aşa a apărut bicicleta cu trei roţi. Acestea ofereau o altă prestanţă fiind utilizate şi de medici sau avocaţi.
Din 1885, când a fost construit primul model cu lanț, forma și configurația de bază a cadrului, roților, pedalelor, șezutului și a ghidonului au suferit doar mici schimbări cu toate că multe detalii importante au fost îmbunătățite, în special odată cu apariția materialelor moderne de fabricație și a proiectării asistate de calculator.
Producția de biciclete s-a dovedit a fi un bun antrenament pentru alte industrii care au dus la dezvoltarea tehnicilor avansate de metalurgie, atât pentru cadre cât și pentru componente speciale cum ar fi rulmenții sau roțile dințate. Aceste tehnici le-au dat mai târziu posibilitatea metalurgiștilor și mecanicilor să realizeze componentele utilizate în automobilele și avioanele timpurii. Spre exemplu, fabricanții de automobile Rover, Skoda și Ford și-au început afacerile ca și producători de biciclete, la fel ca și Frații Wright.
166