Drenajul terenului de grădină

Organizînd în mod corect drenajul terenului de grădină, în curte sau la vilă, vom rezolva pentru totdeauna problema de umiditate excesivă. Excesul umidităţii poate fi fatal pentru mai multe spaţii verzi.

De ce avem nevoie de drenaj la terenul din grădină

S-ar părea că umezeala atît de necesară pentru om şi toate organismele vii, într-o situaţie diferită poate provoca mai mult rău decît bine. Excesul de apa are un efect negativ asupra tuturor plantelor ce cresc în grădina dvs – atît paturile de flori, cît şi copacii. Rădăcinile copacilor şi plantelor încep să putrezească, copacii se îmbolnăvesc şi în cele din urmă mor. Şi în locul lor, apar plantele sălbatice pentru creşterea cărora excesul de umiditate nu este un obstacol. De regulă, sunt muşchii, diferiţi licheni şi alte plante diverse care nu prezintă pentru om aproape nici-un interes.

Problema excesului de umiditate în zona de grădină constă în lipsa de drenaj.

Aşa numita eutroficaţia terenului de grădina, poate să se producă din mai multe motive: nivelul înalt al apelor subterane, solul de lut cu o capacitate slabă de a lăsa să treacă apa şi în cele din urmă, chiar şi locaţia terenului şi peisajul din jur pot afecta procesul de obturare hidrică a solului. Cum să procedăm în această situaţie, ce să facem pentru a preveni saturarea supraabundentă a solului cu apă? Totul este destul de simplu – aveţi nevoie de un sistem de drenaj de înaltă calitate a terenului de grădina.

Scheme de drenaj deschis şi închis 

Drenajul terenului de pămînt poate fi făcut în două versiuni: una deschisă care vă permite să deviaţi apele pluviale şi de zăpadă şi cel închis care elimină umezeala, deja absorbită în sol, ca să spunem aşa, să-l uscăm. De regulă, cel mai mare efect în urma sistemul de drenaj se obţine printr-o combinaţie a sistemelor de drenaj deschise şi închise – anume datorită combinaţiei puteţi obţine cele mai bune rezultate.

Dar, cum se spune, nu glumim cu natura, trebuie să ştiţi exact ceea ce faceţi. Sistemul de drenaj proiectat în mod necorespunzător pe terenul de la vilă sau de grădină, la care nu au fost luate în seamă mulţi indicatori ai proprietăţilor de sol şi de însăşi a localităţii, poate duce la uscarea solului, făcîndu-l nepotrivit pentru creşterea plantelor. În acest caz, aveţi nevoie de experţi competenţi care cunosc domeniul lor.

Amenajarea terenului cu drenaj deschis

În primul rînd aveţi nevoie să preveniţi nimerirea în sol a apelor pluviale şi de zăpadă – anume pentru aceste scopuri şi se creează drenajul de tip deschis, de scurgere. Acesta reprezintă o serie de şanţuri adînci, dar largi, realizate la un unghi - ele permit excesului de apă să se reverse liber de pe suprafaţă după hotarele terenului dvs. Arată acest teren ca muşuroaiele de cartofi.

Un element important al unui astfel de sistem de drenaj este aşa-numitul colector de apă. Este bine dacă în apropiere curge un rîu sau este o rîpă în care puteţi devia apa. Dacă astfel de colectoare de apă naturale nu sunt disponibile, atunci va trebui să-l construiţi în mod artificial. O groapă de scurgere, capabilă să primească volumul de apă în exces, situată în afara grădinii dvs, va face faţă acestei sarcini cît se poate de bine. Unicul neajuns – veţi avea nevoie de pomparea periodică.

Dar, puteţi folosi această apă, de exemplu, pentru a iriga terenurile uscate sau pentru spălarea toaletei. Iar, cînd veţi instala un sistem suplimentar de filtrare, apele pluviale şi de zăpadă pot fi folosite pentru spălatul vaselor şi rufelor.

Sistemul de drenaj închis

Principiul de funcţionare al unui astfel de sistem nu diferă mult de cel de mai sus-unica diferenţă constă în faptul că şanţurile situate pe suprafaţa pămîntului se sapă de la 0,6 la 1,5 m. Nu vă faceţi griji cu privire la aspectul exterior al terenului de grădina, acest drenaj nu poate, în principiu, să perturbeze peisajul.

Prin tot terenul, în funcţie de dimensiunile lui, se sapă unul sau cîteva şanţuri mai oblice, unite apoi într-un singur şanţ-magistrală, care elimină excesul de lichid în afara teritoriul ternului de grădină. Punctul de colectare al umidităţii nedorite, ca şi în cazul drenajului deschis, poate fi un rîu, o vîlcea sau un rezervor artificial construit.

În timpul construcţiei apare o întrebare - cum să astupăm acest şanţ, menţinînd în acelaşi timp funcţionalitatea acestuia pe teren? Ca atare, dificultăţi nu apar. În partea de jos a şanţului se toarnă un strat gros de pietriş 15-20cm – anume prin goluri, formate din pietre mici, se va scurge excesul de apă. Dar, asta nu este tot.

Pentru a evita revărsarea rapidă a apei în drenajul artificial care cade cu solul înnămolit îmbibat cu apă, pe suprafaţa pietrişului se suprapune un element de filtru din nisip. Un strat de nisip de o grosime de 20-25cm, turnat deasupra pietrişului, nu va permite şanţului să se nămolească o lungă perioadă de timp. Numai după stabilirea unui "tort" de filtrare şi de deviere a apei, şanţul poate fi pe deplin astupat cu sol fertil.

Şi în sfîrşit, încă o dată aş dori să atenţionez, despre calculele exacte ale sistemului de drenare într-un teren de grădină - trebuie să fie luate în seamă toţi factorii care afectează solul. Doar implicînd în acest lucru specialiştii competenţi, puteţi evita greşelile şi preveni uscarea excesivă a straturilor fertile de sol.

Sursa: eco-domishko.blogspot.com