Du-mă, Ultima!
Du-mă, Ultima!
Noi de obicei ne gândim cum trăim în lumea reală şi cum avem grijă de ea. În primul rând, sunt eforturi îndreptate spre protecţia naturii, de fapt, este o selecţie a unor locuri speciale. În al doilea rând, - prevenirea poluării mediului înconjurător, care este o manifestare de îngrijorare pentru alte locuri neincluse în primul aspect. Într-un astfel de mod de gândire există un anumit gol, care face ca eforturile noastre să rămână ineficiente şi sortite eşecului. De ce? În cele din urmă, intenţiile noastre sunt curate.
Vom suferi o înfrângere, pentru că noi nu simţim o relaţie de rudenie cu locurile pe care le încercăm să protejăm. Şi chiar dacă simţim relaţia, nu suntem conştienţi de ea. Noi spunem: "Oh, planeta Pământ este mama noastră", dar oare ştim noi, în realitate, ce înseamnă asta? Cei mai mulţi dintre noi, din păcate, nu.
Unele culturi au legături de rudenie mai strânse cu lumea reală, decât multe altele. Comportamentul nostru obişnuit – a lua tot mai mult şi mai mult, a risipi fără a încerca să se dea o explicaţie rezonabilă acestui fapt. Şi totuşi putem învăţa să facem legături de rudenie cu locurile în care trăim. Una din metodele de însuşire – citirea operelor culturilor nativilor, care ştiu cum să aprecieze natura. Ei învăţă de la naştere să simtă rudenie de sânge cu mediul înconjurător. Valoarea pe care ei oferă naturii este ca un fel de abilitate de a respira, de a face parte din ei înşişi şi nu este o imagine generalizată. Deseori, aceşti oameni au un dascăl. De exemplu, Rudolfo Anaya, cu opera intitulată "Binecuvântează-mă, Ultima!". Autorul romanului este un reprezentant al naţiunii Chicano, un amestec etnic de americani şi mexicani care trăiesc în sudul statelor din SUA. Acestea sunt amintirile din copilărie ale autorului despre viaţă într-un orăşel provincial mic, pierdut în întinderi din New Mexico. Vrăjitoarea bătrână Ultima, al cărei sufletul viu este întruchipat într-o bufniţă, care este inseparabilă de ea, până la moartea sa devine o preceptoare pentru tânărul Antonio: Condu-mă, Ultima!
Cuvinte de încurajare care ne îndeamnă la acţiune. Noi şi lumea reală suntem o parte a întregului, în special atunci când alături se află un dascăl, care ne va descoperi aceste cunoştinţe.
Sursa: facepla.net cu link pe Ecohearth
128