MOLDOVENII.MD

Dudul – calea spre nord

Despre dud mulți știu că este un copac cu al cărui frunze în China cresc viermii de mătase. Într-adevăr, tehnologia de producere a mătăsii naturale necesită participarea indispensabilă a doi jucători - viermilor de mătase și dudului. Datorită acestui fapt, o plantă care crește, în primul rând, doar în China și India, s-a răspândit în întreaga lume și a devenit comună pentru mai multe locuri: Asia Centrală și Caucaz, Turcia, Europa de Sud și de Vest, Ucraina. În Rusia dudul  poate fi văzut  în zonele situate la sud de Moscova. Dar el este crescut nu pentru  mătase, ci pentru fructele dulci asemănătoare cu zmeură.

Dudul sau genul de agud (morus) reprezintă aproximativ 20 de specii foioase monoice sau dioice, din care știm doar două - dud alb și dud negru, numit după culoarea fructelor. Dudul alb este mai rezistent la frig, iar dudul negru este recomandat numai pentru sudul extrem al Rusiei. În schimb dudul alb poate fi cultivat nu numai în regiunea Nerernozemie, dar și în Vologda, Perm și Ekaterinburg. Desigur, cu cât este mai aproape de nord, cu atât mai importantă este alegerea locului corect de plantare.

În cultură cresc mai mult forme monoice de dud alb. Epitetul nu reflectă cu exactitate culoarea fructelor. Ele practic nu se întâlnesc de albul pur, ci variază de la alb gălbui până la alb violet, cu diferite nuanțe de culori. Este curios faptul că viermii pretențioși preferă anume dudul alb. Și dacă acceptă alte soiuri, calitatea mătăsii se reduce în mod semnificativ.

În condițiile dure cele mai potrivite pentru dud sunt pantele sudice și vestice, protejate de vânturile reci cu clădiri, relief sau copaci. Copacul ar trebui să crească pe un loc complet deschis , fără umbrire laterală. Nu sunt potrivite locuri cu masa redusă a apelor subterane, iar pe suprafețe drepte dudul ar trebui să fie plantat în movile mici pentru drenajul mai bun de apă.

Condițiile optime pentru dud sunt create în solul fertil argilo-nisipos cu o reacție neutră. Solul acid și argilo-nisipos greu ar trebui să fie fertilizat cu doze mari de var și materiile organice descompuse (până la 20 kg/m2 sau mai mult ) sub săpatul adânc.

La un deficit de căldură sunt importante tehnici care ajută la îmbătrânirea lemnului. Pentru acest lucru ar trebui să fertilizați dudul doar la începutul verii. Udarea este oprită în mijlocul verii și toamnă trunchiul copacului  se ascunde bine cu ruberoid sau fier - lipsa de umiditate promovează lignina crengilor. Lăstarii fără lignină se rup. Faceți acest lucru la sfârșitul lunii august - septembrie. Copăceii de dud se formează ca o tufă cu 2-3 tulpini. Celelalte mlădițe sunt eliminate. Creșterea anuală este stopată prin tunderea vârfului coroanei. În condițiile severe înălțimea optimă a tufișurilor de dud este de 4-5 m.

În primii ani lăstarii fără lignină sunt înghețate ușor, dar copacii se recuperează rapid și formează crengile noi, ajungând în 4-5 ani de 2,5-3 m înălțime. În acest timp de obicei se formează pentru prima dată fructele.

Dudul alb este o plantă monoică sau dioică cu diferite flori bărbătești și femeiești. Înflorește la sfârșitul lunii mai. Infructescențiile sunt drupe mici, de obicei albicioase, dar uneori de culoare purpuriu-violetă, dulci la gust. Se coc treptat și coapte se scutură. Copii iubesc foarte mult fructe de dud.

În horticultura ornamentală dudul este plantat individual, în grupuri, sub formă de Uneori sunt create garduri vii, inclusiv cele tunse. Ramurile tinere de dud mănâncă de bunăvoie iepuri, ovine, caprine. Atunci blana lor devine strălucitoare și rezistentă.

În medicina populară din țările din Asia Centrală fructe de dud sunt utilizate în tratamentul diabetului zaharat, hipertensiunii arteriale, hepatitei, colecistitei, ulcerului, constipației senile și hemoroizilor. Cu frunze sunt tratate răni cutanate, scarlatina, dermatită, prurit, urticarie. Decoct de coajă este utilizat pentru dureri în gât, stomatită, faringită.

Încălzirea din ultimii ani contribuie la faptul că în partea centrală a Rusiei devin obișnuite cireșii, corcodușe, caișii. Prezența dudului în grădinile de Nerenozemie, este de asemenea un fapt împlinit. Și deși el este crescut doar de amatorii individuali, nimic nu împiedică răspândirea acestei culturi remarcabile.