Dukha — poporul crescătorilor de reni din Mongolia (+Foto)
Sus, în taigaua de nord a Mongoliei, aproape de granița cu Siberia, trăiește poporul Dukha — unii dintre ultimii crescători nomazi de reni de pe Pământ.
Ei mai sunt numiți și „Tsaatan”, ceea ce înseamnă „oamenii cu reni”. Se deplasează pe renii lor prin pădurile cețoase și văile acoperite de zăpadă, trăind în deplină armonie cu natura.
Dukha vorbesc o limbă turcică rară, numită dukhan, pe care o mai cunosc doar câțiva bătrâni.
Astăzi, doar câteva sute de oameni continuă acest mod de viață străvechi, îmbinând tradițiile vechi cu provocările lumii moderne.
Locuințele lor sunt mici tabere familiale formate din câteva iurte sau corturi tip „cium”, care se mută în funcție de anotimp pentru a găsi pășuni proaspete de licheni pentru reni.
Pentru ei, renii nu sunt doar un mijloc de transport. Sunt o sursă de lapte și piei, tovarăși de încredere și membri ai familiei. Fiecare animal este prețuit și respectat.
Poporul Dukha locuiește în taigaua îndepărtată a provinciei Khövsgöl, în regiunea Tsagaannuur. Pentru a ajunge la ei, am zburat din Ulaanbaatar spre Mörön, apoi am mers mai departe prin valea Darkhad și în pădurile nesfârșite.
Acești reni măreți, cu coarne moi și uriașe, mi-au amintit de Zeul Pădurii din filmul „Prințesa Mononoke” al lui Miyazaki — acolo unde spiritele pădurii și oamenii trăiesc într-un echilibru fragil.
Printre Tsaatan simți același adevăr: natura nu este făcută pentru a fi cucerită, ea este parte din tine. Spiritul taigalei nu este „bun” sau „rău”. El pur și simplu există. Oamenii, animalele și pădurea trăiesc în acest echilibru — iar atunci când pierdem respectul față de el, armonia se destramă.
Călătoria către Tsaatan lasă în suflet sentimentul unei simplități uluitoare și al unui sens profund al vieții, unde fiecare zi este legată de ritmurile taigalei și de respirația pădurii sale străvechi.
Autor: Daniel Kordan
57