E bine să ai o casă la ţară

Acum, cînd sezonul de vară e pe sfîrşite, e timpul să împărtășesc impresiile mele și să povestesc cum lumea trăieşte în sat.

Vara petrecută în mijlocul naturii este în genere un lucru minunat: aer curat, apă pentru înot, posibilitatea de a te bronza și înota, merge desculț și urmări cursul natural al vieții, precum și exercitarea unor sarcini fizice - toate acestea impun un orăşean chinuit de procesul urbanizării să părăsească apartamentul înăbuşitor.

Vară în sat are mai multe avantaje: produse proaspete și naturale, legume, fructe, pomuşoare şi verdeaţă de pe răzor, lapte natural "de la vaci" –o viață simplă și necomplicată la ţară, exclude folosirea unor substanțe chimice nocive la prepararea alimentelor. Totodată, un set de bază al avantajelor civilizaţiei (energie electrică, apă, Internet) există, de obicei, în mod automat la ţară. Ceea ce este, în sine, deja plăcut.

Iar,satul pe care l-a găsit autoarea articolului este cu totul unic. Cel puțin, din toate satele, pe care le-a vizitat vreodată Elena Kulcenco, acesta este cel mai bun.

Merele apetisante de pe pomul din specia ranet. Nu în zadar în perioada sovietică aici, a fost plantată o livadă colhoznică. Această livadă este acum de mult abandonată, cu toate acestea, pomii şi arbuştii fructiferi, devenind sălbatici, continuă să dea roade, astfel că unii dintre localnici nu cresc în gospodării culturi fructifere, adunînd recolta din livada colhoznică abandonată pentru nevoile personale, depozite de iarnă şi pentru a hrăni porcii.

În plus, copacii din livadă s-au împrăștiat în întreaga zonă și deși, teoretic ar trebui să crească numai culturi sălbatice, unele dintre descendenții merilor cultivaţi dau fructe atît de mari şi delicioase, că niciodată nu aș fi crezut dacă nu aș fi văzut cu ochii proprii! 

Lipsa de musculițe. Deși, strict vorbind, nu se poate spune că absolut nu au fost țînțari, dar numărul lor era atât de mic, încât noi considerăm că insectele hematofage practic au lipsit. Bine trăiesc în lipsa ţânţarilor nu numai oamenii. Animalele domestice (cai și vaci), de asemenea, nu au suferit, deoarece tăunii au fost foarte, foarte puțini.

Am auzit o mulțime de povești îngrozitoare despre moravurile rustice sălbatice, astfel că chiar am fost ușor încordată în acest sens înainte de călătorie. În practică, s-a dovedit a fi foarte bine: marea majoritate din săteni, cel puțin cei cu care am comunicat, s-au dovedit a fi destul de adecvaţi, iar mulți - chiar și oameni buni cu suflet mare.

Cel mai bine au crescut în grădină tomatele. La începutul verii am închiriat o casă veche și am trăit în ea până când nu am construit una nouă - pe terenul nostru – deşi nu am îndeplinit toate formalităţile legale. Imediat am tras energia electrică pentru a mecaniza procesul de construcție, iar atunci când ne-am mutat într-o casă nouă, ne-am conectat la apeduct centralizat. Așa că, toate problemele de uz casnic au fost rezolvate la un nivel destul de confortabil.

Pe un deal, la o înălțime de aproximativ 1000 de metri, am sădit o grădină mică - fără mari așteptări, dar câte ceva totuşi am reuşit să creştem. De mai multe ori am fost vizitaţi de oaspeți: prieteni și rude. Și am fost la munte: i-am arătat copilului lumea „de la înălţimea zborului de pasăre".

Dar, lucrul cel mai important: pentru copil a fost o adevărată libertate! În oraș, desigur, este imposibil de a oferi copilului un spaţiu atât de mare, mai multe oportunități pentru a cunoaşte lumea.

Astfel că la sfîrșitul acestei veri, pot spune cu încredere că o casă la ţară este un lucru minunat! Deși, probabil, toate cele spuse mai sus se referă cu o 100% la satul nostru concret, este posibil ca undeva în alt loc ar fi fost diferit și chiar, poate, invers.

Sursa: skazka.nsk.ru