MOLDOVENII.MD

Ecologia și agricultura: ce prevede Programul de dezvoltare a resurselor naturale ale Republicii Moldova

În programul prezentat al Guvernului Republicii Moldova, ecologia și agricultura sunt abordate ca două direcții majore de dezvoltare a țării, strâns legate de administrarea resurselor naturale, starea mediului, reziliența sectorului agricol și calitatea serviciilor publice. Componenta de mediu a documentului își propune crearea unui sistem modern și transparent de protecție a mediului, orientat spre rezultate concrete: protejarea sănătății populației, reducerea riscurilor de mediu, dezvoltarea infrastructurii și consolidarea capacității statului de a răspunde poluării, riscurilor climatice și situațiilor excepționale de origine naturală. În partea dedicată agriculturii, accentul este pus pe modernizarea producției, dezvoltarea irigațiilor, a procesării, depozitării și logisticii, digitalizarea serviciilor destinate fermierilor, gestionarea riscurilor și creșterea nivelului de siguranță alimentară.

La baza componentei de mediu se află tranziția către un sistem de administrare fundamentat pe date, evaluarea riscurilor și aplicarea principiului „poluatorul plătește”. Cerințele administrative urmează să fie proporționale cu impactul real al activităților asupra mediului. Pentru activitățile cu impact redus sunt prevăzute proceduri simplificate, în timp ce resursele instituțiilor publice vor fi concentrate în principal asupra surselor majore de poluare, riscurilor industriale și incidentelor care pot afecta populația. Această abordare se regăsește și în indicatorii stabiliți de program: cel puțin 85% din resursele de inspecție urmează să fie direcționate către obiectivele cu risc mediu și ridicat, iar minimum 90% dintre măsurile dispuse în urma controalelor trebuie să fie realizate în termenele stabilite.

Una dintre direcțiile centrale ale programului este reforma sistemului de autorizare și control în domeniul mediului. Documentul prevede revizuirea sistemului actual de autorizații, stabilirea unor criterii obiective pentru evaluarea impactului asupra mediului, reducerea semnificativă a termenelor de emitere a autorizațiilor și desfășurarea evaluărilor de mediu, coordonarea avizelor prin principiul „ghișeului unic”, precum și înlocuirea autorizației prealabile cu notificarea sau înregistrarea în cazurile în care impactul asupra mediului este minim. Totodată, este prevăzută revizuirea procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului și evaluarea strategică de mediu. Obiectivul declarat este reducerea cu 50% a duratei medii de emitere a autorizațiilor, menținând în același timp un control mai riguros asupra activităților care generează un impact semnificativ asupra mediului.

Această reformă este însoțită de un amplu proces de digitalizare a administrației de mediu. Autorizațiile, raportările, activitățile de monitorizare, controlul și registrele de stat urmează să fie integrate în sisteme informaționale interoperabile. Documentația și deciziile adoptate vor fi publicate în registre electronice, iar cetățenii și mediul de afaceri vor beneficia de proceduri clare și termene previzibile. Până în anul 2029 este prevăzută digitalizarea a cel puțin 90% dintre serviciile prioritare, registrele și formele de raportare din domeniul mediului. Nu este vorba doar despre înlocuirea documentelor pe hârtie cu documente electronice, ci despre crearea unui sistem informațional unitar în care datele privind autorizațiile, emisiile, controalele și starea mediului să poată fi utilizate într-o manieră integrată.

În paralel, programul prevede consolidarea instituțiilor de mediu și delimitarea mai clară a competențelor acestora. Sunt planificate evaluarea funcțională a Ministerului Mediului și a instituțiilor subordonate, eliminarea suprapunerilor de atribuții și, dacă va fi necesar, reorganizarea unor structuri. Un accent deosebit este pus pe modernizarea și acreditarea laboratorului de referință pentru analiza apei, aerului, solului, deșeurilor și substanțelor poluante. Totodată, accesul public la datele de mediu este prevăzut ca un obiectiv distinct, pornind de la premisa că eficiența administrării depinde de existența unor informații complete și credibile.

Unul dintre cele mai ample capitole ale componentei de mediu îl reprezintă gestionarea deșeurilor. Programul prevede crearea unor sisteme regionale de colectare, transport, sortare, reciclare și eliminare în condiții de siguranță a deșeurilor. Infrastructura urmează să fie dezvoltată în toate cele șase regiuni de management al deșeurilor și va include centre regionale și stații de transfer. Până în anul 2029 se prevede ca aceste sisteme să deservească cel puțin 50% din populație, iar colectarea separată să fie implementată în minimum 120 de localități.

Un element distinct al reformei îl constituie introducerea sistemului de garanție-returnare pentru ambalajele din plastic, sticlă și metal. În același timp, documentul prevede extinderea colectării separate pentru biodeșeuri, ambalaje, textile, echipamente, deșeuri alimentare și alte categorii de materiale. Programul include, de asemenea, crearea unui centru destinat gestionării deșeurilor periculoase și condiționarea finanțării din Fondul Național pentru Mediu de respectarea ierarhiei gestionării deșeurilor. Aceasta presupune acordarea priorității prevenirii producerii deșeurilor, reutilizării și reciclării, în timp ce depozitarea trebuie să rămână soluția de ultimă instanță.

Un alt obiectiv important îl reprezintă combaterea transportului și depozitării ilegale a deșeurilor. În acest scop sunt prevăzute registre electronice și o cooperare permanentă între autoritățile de mediu, Serviciul Vamal, Poliție și Procuratură. Programul corelează eficiența sistemului de gestionare a deșeurilor nu doar cu dezvoltarea infrastructurii, ci și cu consolidarea controlului asupra întregului circuit al deșeurilor, de la generare și transport până la reciclare sau eliminare.

În ansamblu, primul bloc major al programului este dedicat reformării sistemului de administrare a mediului. Sunt propuse măsuri pentru simplificarea procedurilor aplicabile activităților cu impact redus, consolidarea controlului asupra surselor majore de poluare, digitalizarea serviciilor și registrelor, întărirea instituțiilor și dezvoltarea infrastructurii regionale de gestionare a deșeurilor. Toate aceste măsuri sunt reunite de același obiectiv: crearea unui sistem de reglementare a mediului mai clar, mai transparent și orientat către riscurile reale și rezultate măsurabile.

Următorul bloc major al programului este dedicat resurselor de apă, calității aerului, emisiilor industriale, pădurilor, biodiversității și adaptării la schimbările climatice. Resursele de apă sunt tratate ca o resursă strategică, iar gestionarea lor urmează să se bazeze pe planurile de administrare a bazinelor hidrografice, pe monitorizarea permanentă a cantității și calității apei și pe o mai bună corelare între politicile de mediu, dezvoltarea infrastructurii și activitățile economice. Documentul prevede implementarea planurilor de gestionare pentru bazinele hidrografice ale Nistrului, Prutului și râurilor interne, continuarea lucrărilor de restaurare a cursurilor de apă, consolidarea digurilor, curățarea corpurilor de apă și reabilitarea barajelor aflate în stare avariată. O atenție distinctă este acordată modernizării sistemului de monitorizare a apelor de suprafață și subterane, consolidării controlului asupra evacuării apelor uzate, protejării zonelor umede și luncilor inundabile, precum și integrării scenariilor privind secetele și inundațiile în procesele de planificare. Utilizarea apelor subterane urmează să fie realizată în mod rațional, prioritatea fiind asigurarea apei potabile pentru populație.

Programul prevede, de asemenea, introducerea treptată a unor mecanisme tarifare și de autorizare menite să stimuleze utilizarea mai eficientă a resurselor de apă. În același timp, documentul subliniază necesitatea menținerii accesului populației și al grupurilor social vulnerabile la volumul minim de apă necesar traiului. Astfel, politica privind resursele de apă este construită în jurul mai multor obiective complementare: protejarea surselor de apă, refacerea infrastructurii naturale și tehnice, reducerea riscurilor generate de secete și inundații și promovarea unei utilizări mai responsabile a apei de către toate categoriile de utilizatori. Un capitol distinct este dedicat cooperării în domeniul apelor transfrontaliere, inclusiv colaborării cu Ucraina pentru bazinul Nistrului și cu România pentru bazinul Prutului.

Un capitol important al programului vizează protecția calității aerului și controlul poluării industriale. Sunt prevăzute crearea unei rețele naționale de monitorizare automată a calității aerului, alcătuită din zece stații, actualizarea anuală a inventarului național al emisiilor și publicarea periodică a datelor verificate. Protecția aerului trebuie să se bazeze nu doar pe măsurători, ci și pe o evidență mai completă a surselor de poluare. În acest scop este prevăzută inventarierea instalațiilor industriale, clasificarea acestora în funcție de nivelul de risc și introducerea treptată a autorizațiilor integrate de mediu. Până în anul 2029 se urmărește emiterea acestor autorizații pentru cel puțin 80% dintre instalațiile industriale prioritare.

Pentru reglementarea emisiilor industriale, programul prevede aplicarea cerințelor bazate pe cele mai bune tehnici disponibile. Totodată, este planificată crearea unui registru național al substanțelor chimice și pregătirea cadrului de reglementare pentru implementarea unor cerințe moderne privind gestionarea produselor chimice. Printre măsurile prevăzute se regăsesc și elaborarea hărților de zgomot, aprobarea unui protocol național de intervenție în caz de accidente de mediu și actualizarea metodologiei de calcul al prejudiciului adus mediului. Principiul „poluatorul plătește” urmează să fie aplicat nu doar ca o declarație de principiu, ci ca bază pentru stabilirea răspunderii și recuperarea prejudiciilor cauzate mediului.

Sectorul forestier este prezentat în program ca o componentă importantă a securității climatice, a protecției solurilor și a dezvoltării durabile a teritoriului. Documentul prevede continuarea Programului Național de Extindere și Reabilitare a Pădurilor, inclusiv plantarea și regenerarea a cel puțin 7.000 de hectare în anul 2026, stimularea împăduririi terenurilor private și perfecționarea cadrului normativ privind pădurile aflate în proprietate privată. Totodată, este planificată finalizarea reformei de administrare a fondului forestier și a procesului de consolidare a celor 19 întreprinderi silvice, dotarea sectorului cu echipamente moderne și majorarea investițiilor pentru regenerarea, protecția și monitorizarea pădurilor. Transferul unor terenuri forestiere către autoritățile administrației publice locale este prevăzut cu respectarea principiilor gestionării durabile.

Programul corelează dezvoltarea sectorului forestier cu conservarea biodiversității și a habitatelor naturale. Sunt prevăzute instituirea unei structuri funcționale pentru administrarea ariilor naturale protejate de stat, inventarierea speciilor și habitatelor de importanță europeană și elaborarea primei liste fundamentate științific a siturilor Natura 2000. De asemenea, documentul prevede desfășurarea unor acțiuni comune pentru combaterea tăierilor ilegale și a distrugerii habitatelor naturale. Astfel, pădurile și ariile protejate sunt abordate nu doar ca obiective de conservare, ci și ca elemente esențiale ale sistemului de protecție a solurilor, resurselor de apă, rezilienței climatice și diversității biologice.

Un alt capitol important este dedicat adaptării la schimbările climatice. Programul prevede integrarea riscurilor climatice în politicile privind agricultura, infrastructura, sănătatea, gestionarea apelor, silvicultura și planificarea locală. Printre principalele măsuri se numără actualizarea evaluărilor riscurilor climatice, elaborarea planurilor de acțiune pentru secete, inundații, valuri de căldură și incendii forestiere, restaurarea luncilor, zonelor umede, perdelelor forestiere și ecosistemelor degradate, precum și evaluarea periodică a pagubelor provocate de fenomenele meteorologice extreme. Finanțarea prioritară urmează să fie orientată către proiectele care contribuie la protejarea populației și a infrastructurii critice.

Un element important al politicii climatice îl constituie dezvoltarea serviciilor specializate destinate fermierilor, autorităților publice și populației. Este vorba despre sisteme care permit utilizarea datelor hidrometeorologice și climatice în procesul de luare a deciziilor. Programul prevede modernizarea rețelei hidrometeorologice, automatizarea activității serviciilor și dezvoltarea canalelor digitale de avertizare a populației. Până în anul 2029 se urmărește colectarea în timp real a cel puțin 95% din datele provenite de la stațiile hidrometeorologice și emiterea în termen a 98% dintre avertizările oficiale.

Un capitol distinct este consacrat reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și dezvoltării sistemului de evidență a acestora. Programul prevede aprobarea și implementarea Strategiei de dezvoltare cu emisii reduse până în anul 2050, instituirea sistemului de monitorizare, raportare, verificare și acreditare a emisiilor, extinderea acestuia asupra tuturor sectoarelor relevante și crearea unui registru al operatorilor economici cărora le vor reveni obligații specifice în acest domeniu. De asemenea, sunt prevăzute elaborarea metodologiilor de monitorizare, implementarea unor proiecte-pilot și integrarea obiectivelor climatice în politicile din domeniul energetic, industrial, transporturilor, agriculturii și în celelalte politici sectoriale.

Aplicarea legislației de mediu urmează să fie consolidată prin controale bazate pe evaluarea riscurilor, cooperare interinstituțională și reacție rapidă în cazul incidentelor. Programul prevede orientarea majorității controalelor către obiectivele cu risc mediu și ridicat, constituirea unei unități operative pentru intervenția în caz de incidente de mediu, publicarea trimestrială a rapoartelor privind controalele, încălcările și sancțiunile aplicate, precum și cooperarea permanentă între autoritățile de mediu, Poliție, Procuratură, Serviciul Vamal și structurile silvice. Printre domeniile prioritare ale acestei colaborări sunt menționate combaterea tăierilor ilegale, prevenirea poluărilor majore și controlul transportului ilegal al deșeurilor.

În ansamblu, acest al doilea bloc al programului este consacrat stării resurselor naturale și consolidării capacității statului de a identifica și reduce riscurile de mediu. Apa, aerul, pădurile, ariile naturale, emisiile industriale, riscurile climatice și sistemele de avertizare timpurie sunt abordate ca elemente interdependente. Logica generală a documentului constă în trecerea de la măsuri izolate și monitorizări separate la un sistem permanent de supraveghere, gestionare a riscurilor, refacere a infrastructurii naturale și reacție operativă în fața provocărilor de mediu.

Partea finală a programului este consacrată dezvoltării agriculturii ca parte integrantă a sistemului de gestionare a resurselor naturale. Documentul pornește de la premisa că dezvoltarea durabilă a sectorului agricol nu poate fi realizată fără modernizarea infrastructurii de producție, utilizarea mai eficientă a resurselor naturale, consolidarea mecanismelor de sprijin public și implementarea soluțiilor digitale. În această componentă, accentul este pus pe investiții, dezvoltare tehnologică, gestionarea riscurilor, extinderea serviciilor de consultanță pentru fermieri, consolidarea sistemului de siguranță alimentară și crearea unor instrumente moderne de administrare a sectorului.

Una dintre direcțiile principale este constituirea unei infrastructuri digitale moderne pentru agricultură. Programul prevede lansarea Registrului fermierilor, crearea Sistemului de identificare a parcelelor agricole (LPIS), implementarea Sistemului Integrat de Administrare și Control (IACS), dezvoltarea mecanismelor de plăți directe, perfecționarea sistemelor de control și raportare, precum și reorganizarea Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură (AIPA). Totodată, documentul prevede dezvoltarea Sistemului de Cunoaștere și Inovare în Agricultură (AKIS), consolidarea rețelei Camerelor Agricole și implementarea Sistemului de Date privind Durabilitatea Exploatațiilor Agricole (FSDN). Aceste măsuri sunt concepute pentru a crea o bază informațională și organizațională unică destinată administrării eficiente a sectorului agricol.

Un loc important îl ocupă digitalizarea serviciilor publice destinate fermierilor. Programul prevede transferarea majorității serviciilor prioritare în format electronic și crearea unui profil digital unic al fermierului. Ca indicator de rezultat este stabilită digitalizarea a cel puțin 80% dintre serviciile prioritare, ceea ce ar trebui să reducă volumul documentelor solicitate în mod repetat și să simplifice interacțiunea producătorilor agricoli cu instituțiile statului.

Un capitol amplu este dedicat politicii investiționale. Printre obiectivele asumate se regăsește atragerea și utilizarea eficientă a unui portofoliu investițional unic în sectorul agroalimentar în valoare de cel puțin 350 de milioane de euro. În același timp, documentul prevede modificarea structurii sprijinului acordat de stat. Cel puțin 70% din programele investiționale publice urmează să fie orientate către modernizarea producției, dezvoltarea procesării, reabilitarea și extinderea sistemelor de irigații, implementarea tehnologiilor moderne și realizarea produselor cu valoare adăugată mai mare. Prin această abordare se urmărește trecerea treptată de la măsurile predominant compensatorii către investiții care susțin dezvoltarea pe termen lung a sectorului.

Un loc important în program este rezervat consolidării rezilienței agriculturii în fața riscurilor naturale și climatice. Documentul prevede lansarea Programului Național pentru Reziliența Agriculturii, dezvoltarea etapizată a infrastructurii de irigații, operaționalizarea Fondului Mutual în Agricultură și extinderea mecanismelor de asigurare complexă a riscurilor agricole. Programul pornește de la constatarea că agricultura este puternic afectată de secete, că suprafețele irigate rămân limitate și că instrumentele de asigurare sunt încă insuficient dezvoltate. Măsurile propuse urmăresc reducerea acestor vulnerabilități și creșterea capacității sectorului de a face față fenomenelor climatice extreme.

Un capitol distinct este consacrat dezvoltării procesării produselor agricole și infrastructurii postrecoltare. Documentul constată că actualele capacități de procesare rămân limitate, iar o parte importantă a producției continuă să fie comercializată sub formă de materie primă. Printre obiective se numără crearea a trei platforme agroalimentare regionale și creșterea investițiilor în procesare, depozitare și logistică. Dezvoltarea acestei infrastructuri este concepută pentru a utiliza mai eficient producția agricolă și pentru a crea condiții favorabile extinderii procesării pe plan intern.

O atenție deosebită este acordată dezvoltării sistemului de consultanță pentru producătorii agricoli. Programul prevede funcționarea deplină a Camerelor Agricole și a sistemului AKIS, precum și acordarea de servicii de consultanță pentru cel puțin două mii de fermieri. Documentul menționează că actuala rețea de servicii consultative este fragmentată și nu este accesibilă tuturor producătorilor, motiv pentru care una dintre priorități este construirea unui sistem mai stabil de transfer al cunoștințelor, tehnologiilor moderne și bunelor practici agricole.

Un bloc separat este dedicat siguranței alimentelor, politicilor sanitare și fitosanitare. Programul prevede dezvoltarea în continuare a controlului oficial bazat pe evaluarea riscurilor, perfecționarea sistemului de trasabilitate a produselor alimentare, consolidarea infrastructurii de laborator, monitorizarea reziduurilor de pesticide și medicamente veterinare, îmbunătățirea supravegherii sănătății animalelor și plantelor, instituirea Sistemului Național de Alertă Rapidă și dezvoltarea infrastructurii pentru gestionarea subproduselor de origine animală. Printre indicatorii stabiliți se numără pregătirea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor (ANSA) în vederea acreditării conform standardului internațional ISO 17020, operaționalizarea sistemului național de alertă rapidă și crearea unui complex național destinat gestionării subproduselor de origine animală.

Un capitol distinct este consacrat dezvoltării sectorului pescuitului și acvaculturii. Documentul prevede perfecționarea cadrului normativ, consolidarea sistemului de trasabilitate a produselor pescărești, întărirea mecanismelor de control, inclusiv la frontiera de stat, precum și implementarea Programului Strategic de Dezvoltare a Sectorului Acvaculturii pentru perioada 2026–2030.

Privită în ansamblu, programul evidențiază o logică comună între componenta de mediu și cea agricolă. Aproape toate direcțiile de acțiune sunt interdependente. Utilizarea rațională a resurselor de apă influențează în mod direct reziliența agriculturii. Conservarea pădurilor contribuie la protecția solurilor, reglarea regimului hidrologic și reducerea riscurilor climatice. Modernizarea sistemului de gestionare a deșeurilor urmărește diminuarea presiunii asupra mediului. Dezvoltarea sistemelor de monitorizare oferă baza pentru adoptarea deciziilor fundamentate pe date obiective. În același timp, modernizarea agriculturii este însoțită de extinderea serviciilor digitale, dezvoltarea procesării, consolidarea sistemului de consultanță și perfecționarea mecanismelor de gestionare a riscurilor.

În ansamblu, documentul propune un model integrat de dezvoltare în care protecția mediului și agricultura sunt abordate ca domenii complementare. Programul reunește măsuri privind dezvoltarea infrastructurii de mediu, utilizarea rațională a resurselor naturale, modernizarea administrației publice și transformarea sectorului agricol. Această abordare integrată reprezintă firul conducător al întregului document, în care gestionarea resurselor naturale, consolidarea rezilienței agriculturii și modernizarea sistemului de protecție a mediului sunt prezentate ca elemente ale unei singure viziuni de dezvoltare pe termen lung.