Ecologia spaţiului mental
Ecologia spaţiului mental
Ecologie (din limba veche greacă.) - ştiinţa relaţiilor privind organismele vii şi comunităţile lor, între ele şi cu mediul înconjurător". Termenul s-a născut în 1866. Definiţia este destul de vagă şi, prin urmare, înţeleasă în anumite limite. Vorbind despre mediul înconjurător, folosiţi întotdeauna cifre şi categorii ale lumii materiale. Temele discutate - poluarea aerului şi a apei, produse sintetice substandard, şi, în cel mai bun caz, distrugerea biocenozelor - comunităţilor ecologice. Dar deja există o înţelegere că nici o creatură nu poate trăi în deşeuri, produse de ea. Această înţelegere se află la nivel de fiziologie, biologie umană. Putem spune că toate gândurile, sunt un fel de deşeuri, dar ele nu pot fi atinse şi fixate cu un dispozitiv, cum ar fi, de exemplu, radiaţia. Anume despre aceste gânduri, ca factori, care afectează în mare măsură natura vie şi vom discuta acum.
Despre ecologia spaţiului mental se vorbeşte puţin. Dar, oamenii de ştiinţă deja determină gândul ca formă-gând şi reflectează la tema privind spaţiul mental umplut cu gânduri. Orice gânduri, din acest punct de vedere, nu sunt necesare spaţiului fin-structural. Acestea servesc ca balast, care poate fi neutru, dar poate atinge o dimensiune critică şi influenţa viaţa omenirii. Cu toate acestea, uneori se fac nişte încercări de a corela dezastrele tehnogene şi gândurile, provocate de om anterior, de exemplu, publicarea romanului despre o navă imensă, care a naufragiat în timpul primei cursei cu evenimentele reale de pe Titanic. Gândurile sunt materiale. Deocamdată oamenii încă nu sunt informaţi cu privire la crearea dispozitivelor care ar putea prezenta gândurile în formă de text. Am fi obţinut texte amuzante, nu-i aşa?
Şi doar câteva idei, foarte diferite de toate celelalte, sunt aşteptate de acest spaţiu. Şi nu chiar atât de mult gândurile, cât acţiunile inerente de aceste idei.
În fiecare zi, trecând aceeaşi rută, aproape că nu observaţi împrejurimile. Aceleaşi copaci, aceleaşi flori, aceleaşi clădiri ... totul ca de obicei. Dar, deodată a înşirat cortul său circul! Aţi observat! Aţi observat modificările! Aşa şi spaţiul. Acesta conţine în sine toate gândurile, acestea trăiesc în el, însă doar unul, care nu este în unison cu altele, devine interesant. El este observat de spaţiu.
Deci, oare sunt necesare gândurile noastre banale despre nimic? Acestea numai umple aerul doar cu prezenţa lor? Cum printre ele să găsim unul special? Un alt lucru se petrece când gândurile sunt nobile, îndreptate spre protejare, mântuire, perfecţiune.
Fiecare om poate crea pentru el înseşi şi acest spaţiu un astfel de gând şi o astfel de acţiune care ar rezulta de la acest gând. Şi este important doar acest gând. Doar unul. La toate celelalte pur şi simplu ar trebui să refuzăm. Şi să nu le generăm cu o viteză de înmulţire a bacteriilor! Să nu gândim, să nu reflectăm în modul obişnuit. Doar pur şi simplu să contemplăm. Să iubim Lumea. Să iubim Natura. Să iubim Pământul.
Sursa: ecofriendly.ru
179