Ecologia urbana şi copiii

În ultimul timp, devine tot mai acută problema condițiilor ecologice în orașele noastre. În fiecare an, numărul de mașini creşte, majoritatea întreprinderilor nu respectă normele de siguranţă ecologică. Toate acestea afectează calitatea aerului pe care îl respirăm și apei pe care o consumăm.

Copiii din oraș

Copiii din mediul urban întotdeauna pot fi uşor deosebiţi de cei de la ţară: pielea lor este palidă, aspră, sunt observate cearcăne sub ochi, tot mai frecvenţi sunt copiii cu fizicul astenic sau supraponderali. Chiar şi în comportamentul lor sunt uşor vizibile diferențe semnificative. Copiii din mediul urban sunt, de obicei, labili, din punct de vedere emoţional, lipsiţi de asiduitate, susceptibili. Motivul nu constă doar în stiluri de viață diferite (copii din sate se uită mai puţin la televizor, mai mult se plimbă afară, ajută părinţilor în gospodărie și este o muncă fizică destul de grea), dar de asemenea, în efectul toxic al impurităților chimice asupra organismului, conținute în cantități mari în aerul urban, apă și produse alimentare. Copiii suferă mai mult decât adulţii, deoarece caracteristicile lor anatomice și fiziologice nu asigură o protecție suficientă de la factorii dăunători.

În regiunile ecologic nefavorabile sunt mai frecvente dermatita atopica, astmul bronşic, cancer în locaţii diferite, boli renale, neurologice. Care din organe sau sisteme va fi afectat, depinde de compusul emisiilor industriale: metalele grele (plumb, arsenic, cadmiu, mercur) au un efect nefrotoxic, fenoli - hepatotoxic și nefrotoxic, clorul afectează căile respiratorii, etc.

În uzul profesional a fost introdus chiar și un termen special – „ecopatologie”. O problemă serioasă prezintă tratamentul pacienților cu intoxicație cronică, în special, cu săruri de metale grele: ionii lor sunt înglobate în molecule de proteine, care cauzează, în funcție de timp și de impact, nașterea copiilor cu anomalii congenitale sau a rinichilor și a sistemului nervos. Deoarece simptomele clinice la pacienții cu o intoxicaţie cronică sunt non-specifice, copilul este tratat, de regulă, fără a se ține seama de cauzele maladiilor. Dacă copilul trăiește într-un mediu nefavorabil, el are anomalii minore de dezvoltare și tabloul clinic al maladii nu este clar, sunt necesare teste pentru a detecta în urină, sânge sau păr, eco-toxine. Pediatrii ar trebui să conlucreze cu serviciul epidemiologic din cartier, pentru a obţine informaţii cu privire la caracteristicile sale geochimice.

Realitatea dură se îndepărtează

Există reguli simple care reduc la un nivel minim impactul negativ al mediului înconjurător.

1) Dacă calitatea apei în comunitatea dvs este departe de a fi ideală, folosiţi pentru băut și gătit, apa potabilă pe care o puteţi procura la orice magazin sau folosiţi sursele naturale disponibile din imediata apropiere (doar verificate!).

2) Limitaţi la maxim utilizarea produselor care conțin diverşi aditivi, stabilizatori, conservanți, amelioratori și aşa mai departe, pentru a nu exacerba sarcina chimică asupra organismul. Alimentele ar trebui să fie simple, mai ales la o vârstă fragedă de copilărie. Doar înainte copiii au crescut cumva, fără chipsuri, brânzeturi de culori acuarele, chupa chups-uri și alte substanțe chimice. Înainte de a cumpăra ceva copilului, neapărat faceţi cunoştinţă cu compusul!

3) Nu plantaţi grădini în apropierea întreprinderilor industriale și nu consumaţi pește capturat în lacurile poluate. În ciuda tuturor beneficiilor ficatului, mai bine nu-l includeţi în dieta copiilor, dacă nu sunteți siguri de calitatea acestuia, pentru că este un organ de detoxicare, care acumulează cele mai nocive substanțe.

4) Este de dorit ca copilul să aibă posibilitatea de a petrece, cel puțin lunile de vară, la ţară. Apropo, acest lucru ar fi util şi pentru părinții lui. Dacă nu aveți rude în sat, puteți cumpăra o căsuţă mică sau să închiriaţi o cameră într-un loc plăcut.

5) Sportul fortifică organismul și îl ajută să se descurce mai bine în condițiile nefavorabile. O notă: dacă în cartierul dvs calitatea aerului este foarte proastă, mai bine să evitaţi secţiile sportive legate de exerciţii fizice în stradă (schiuri, alergare). În timpul antrenamentului, creşte numărul de mişcări respiratorii și adâncimea de respirație, prin urmare, prin plămâni va trece un volum mai mare de aer cu contaminanți şi impactul lor negativ asupra organismului copilului va crește.

6) În zonele defavorizate, din punct de vedere ecologic, ar trebui să administraţi copiilor vitamine, calciu, preparate care conţin iod, imunomodulatoare, antioxidanți. Numai nu vă ocupaţi de auto-tratament, pentru a evita complicații: un exces de vitamine este mult mai periculos decât hipovitaminoza. Consultaţi-vă cu medicul pediatru care cunoaște caracteristicile copilului dvs și problemele ecologice din zonă și poate prescrie o terapie generală fortificatoare.

Dacă situația este critică, să nu vă fie teamă să renunțaţi la toate și să schimbaţi locul de şedere. Mutarea este un lucru supărător și costisitor, dar nici pentru o sumă de bani nu veţi cumpăra sănătatea dvs şi a copilului dvs.

Sursa: eco-domishko.blogspot.com