Ecosate şi aşezări durabile

Ecosate şi aşezări durabile

Până în prezent nu există o definiţie general acceptată a ecosatului. Noi definim ecosatul ca o aşezare de dimensiuni rezonabile, cu toate caracteristicile ale activităţii umane, care este bine integrată în mediul natural, susţine dezvoltarea sănătoasă umană şi poate exista cu succes un timp îndelungat.

Dimeniunile umane rezonabile există atunci când toată lumea în comunitate se cunoaşte reciproc şi fiecare simte că poate influenţa direcţia de dezvoltare a aşezării. De obicei, este un grup de cel puţin 500 de persoane.

Aşezarea cu toate caracteristicile de activitate umană. Toate aspectele vieţii umane: locuire, recreare, activitate publică şi comerţ ar trebui să fie prezentate într-o proporţie echilibrată. Majoritatea aşezărilor moderne - urbane, suburbane sau rurale - sunt separate după funcţii: unele zone sunt destinate pentru locuire, altele – pentru cumpărături, celelate - pentru procesul de producere, etc. Aceste zone sunt mai mari, decât cele în care oamenii se simt confortabil. Conceptul ecosatului înlocuieşte dimensiuni mari şi specializarea cu integrarea funcţiilor în dimensiuni rezonabile. Ecosatul devine o reflecţie în miniatură a întregii societăţi.

Activitatea umană se integrează inofensiv în mediul natural. Unul din cele mai importante aspecte al acestui principiu este idealul de egalitate între om şi alte forme de viaţă, în care omul nu încearcă să domine natura şi îşi găseşte locul cuvenit în ea. Un alt aspect important este utilizarea ciclică a materialelor: folosirea surselor de energie (solară, eoliană, etc.) regenerabile, compostarea deşeurilor organice şi întoarcerea lor în sol, reciclarea apelor reziduale, neîntrebuinţarea substanţelor otrăvitoare şi dăunătoare.

Ecosatul sprijină dezvoltarea sănătoasă umană. Ecosatele sunt nişte comunităţi umane, şi este puţin probabil că acestea vor avea succes fără locuitori cu adevărat sănătoşi. "Dezvoltarea sănătoasă a omului" ar trebui să includă toate aspectele vieţii umane - fizic, emoţional, mental şi spiritual, şi nu doar pentru indivizi aparte, ci şi pentru o întreagă generaţie.

Ecosatul poate exista cu succes un timp îndelungat. Principiul de durabilitate necesită o anumită onestitate a conceptului de ecosat. Fără acesta ar fi uşor într-un timp scurt să se înfiinţeze o aşezare, care la prima vedere ar părea a fi perfect înscrisă în natură, cu toate caracteristicile necesare, dar de fapt, locuitorii ei vor risipi într-o formă ascunsă mijloacele acumulate în alte părţi ale societăţii, sau nu vor include unele aspecte importante ale vieţii (de exemplu, copiii sau vârstnicii). Aceste "puncte slabe" sunt găsite în mai multe comunităţi existente. Desigur, noi toţi suntem interdependenţi, şi o aşezare cu dimensiuni rezonabile nu poate fi multilaterală, însă principiul durabilităţii necesită neexploatarea altor părţi ale lumii de astăzi - atât umane, cât şi celorlate, aparţinând descendenţilor.

Înainte, ci nu înapoi

Cel mai bun model al ecosatului este un sat ţărănesc tradiţional şi pentru a atinge o armonie iniţială cu natura şi cu toată lumea, ar trebui să se întoarcă la acel stil de viaţă.

Cu siguranţă, este adevărat că noi am putea învăţa multe de la aceste sate, în care continuă să trăiască încă aproximativ o jumătate din populaţia planetei. Cu toate acestea, noi nu credem că ele intruchipează idealul ecosatului, descris aici. Lucrul în ele este greu, oportunităţi de dezvoltare personală şi educaţie sunt limitate, varietatea stilurilor de viaţă este foarte scăzută. Armonia dintre aceste sate şi mediul înconjurător deseori este direct dependentă de densitatea scăzută a populaţiei - lux pe care noi nu-l mai posedăm. În cele din urmă, satele tradiţionale cu greu pot fi considerate ca un model de relaţii armonioase între oameni. Viaţa rurală este dureros patriarhală: certuri şi neîncredere între gospodării şi satele învecinate, suspiciune faţă de lumea exterioară.

Noi vrem să definim, în mod clar, ecosate ca un fenomen distinct post-industrial. Deşi acestea încorporează întreaga experienţă umană, dar nicidecum nu sunt o revenire la modul anterior de viaţă.

Ecosate apar de la necesităţile şi oportunităţile, determinate de:

noi constrângeri ecologice (din cauza densităţii mari a populaţiei;
noi tehnici şi tehnologii;
un nou nivel de conştiinţă (simbolizat parţial de o fotografie a Pământului realizată din spaţiu).

Şi dacă este aşa, atunci răspunsul la întrebarea, de ce noi încă nu trăim în ecosate, este simplu: aceste necesităţi şi oportunităţi sunt atât de noi, că societatea încă nu a avut timp să le conştiintizeze. O mare parte din tehnologii şi cunoştinţe, pe care, probabil, se vor baza ecosatele, au apărut mai puţin de 20 de ani în urmă.

Problemele ecosatelor

Biosisteme. Pentru a se include inofensiv în habitatele naturale, este necesar ca ecosatul să:

păstreaze mediul natural pe teritoriul său;
producă alimente, combustibil şi alte resurse biologice pe loc;
decontamineze şi prelucreze toate deşeurile;
evite efectele negative asupra mediului înconjurător, utilizând produse fabricate în afara aşezării.

Construcţii. Este necesar ca ecosatul:

să fie construit din materiale ecologice;
să utilizeze surse de energie regenerabile;
să folosească la minim transportul motorizat;
să fie construit în aşa fel, încât să afecteze la minim ecosistemul local.

Sistemul economic. Cum să îmbinăm eficienţa economică şi cea ecologică? Oare există o alternativă acceptabilă a economiei financiare?

Administrare. Idealurile de dreptate şi de neexploatare indică orientarea generală de dezvoltare a ecosatului, însă nu oferă recomandări precise cu privire la punerea în aplicare. Ecosatul va trebui să răspundă la următoarele întrebări de guvernare:

Cum vor fi luate deciziile şi ce fel de metode vor fi folosite pentru diferite tipuri de soluţionare?
Cum vor fi rezolvate conflictele?
Cum vor fi realizate deciziile comunităţii?
Care va fi rolul conducerii?
Care va fi relaţia cu administraţia raionului?

Problema valorilor unificatoare. Pentru a face faţă tuturor provocărilor, locuitorii ecosatelor ar trebui să aibă ca un suport valori comune. Problema unui sistem integrat constă în crearea unui concept plauzibil privind dimensiunile activităţii întreprinse şi găsirea unei abordări care ar permite comunităţii să evolueze treptat şi constant.