Ecovillage Ziben Linden, Germania (Partea II)

Procesul de luare a deciziilor este una din cele mai complexe probleme în orice ecovillage. În "Ziben Linden" de la bun început a fost adoptat un consens privind luarea hotărîrilor la reuniuni ale întregului colectiv prin vot unanim. În primii ani locuitorii aşezării se adunau în mod constant şi ore întregi discutau orice întrebare, chiar şi cea mai neînsemnată: în ce culoare trebuie de pictat unul sau alt detaliu în casă, unde şi cum să se planteze copacii, ce feluri de mîncare să se gătească în ospătăria comună. Dar, cu timpul toată lumea s-a săturat. Numărul şi durata reuniunilor au crescut pînă la punctul că, pur şi simplu, a devenit imposibil de a pune în aplicare deciziile luate la ele. Mulţi oameni au încetat treptat să frecventeze reuniunile, iar alţii au spus: fie că toate întrebările mici să le rezolve specialiştii, iar noi, pur şi simplu, vom avea încredere în deciziile lor.

Astfel, la un moment dat, în aşezare s-a declanşat o criză de gestionare, care a durat destul de mult timp - nu mai puţin de un an sau chiar doi. Pentru a soluţiona acest conflict a fost nevoie să se invite oamenii din afară, dar, din păcate, eu nu ştiu detaliile acestei poveste. Spre onoarea aşezării criza a fost depăşită şi a fost aprobat un nou sistem de administrare - un sistem de sfaturi (din engleză: council). Nu s-a întîmplat cu mult timp în urmă, aşa că este încă prea devreme să tragem concluzii definitive privind eficacitatea acestui sistem.

În prezent , în aşezare funcţionează cinci consilii. Fiecare din ele este responsabil pentru domeniul său de activitate al comunităţii: finanţe, construcţii, alimentaţie, proiecte educaţionale şi aşa mai departe. Consiliul este compus din 5-7 persoane, care se întîlnesc de cîte ori este necesar şi iau decizii prin vot unanim. Dacă cineva votează "contra", atunci hotărîrea nu este adoptată. Odată ce decizia este adoptată, aceasta este publicată, dar intră în vigoare numai după o săptămînă.

Pe parcursul acestei săptămîni orice locuitor al aşezării poate merge la oricare dintre membrii consiliului de administraţie pentru a face comentarii sau sugestii. Dacă astfel de oameni vor fi mai mulţi şi observaţiile (obiecţii) sunt esenţiale, atunci consiliul se reuneşte din nou pentru a reexamina sau a modifica hotărîrea. Dacă cineva din locuitori se opune vehement unor decizii ale consiliului de administraţie, atunci el poate aduna în sprijinul său 20% din voturile tuturor locuitorilor aşezării şi hotărîrea va fi anulată. Dar acest lucru nu s-a întîmplat niciodată.

Alegerile consiliului au loc conform listelor: fiecare rezident al aşezării, pe o foaie separată , scrie numele persoanelor pe care el ar dori să le vadă în acest sfat. După aceea, toate voturile sunt numărate, în componenţa consiliului nimeresc, cei care au obţinut mai multe voturi. Desigur, există şi autorecuzări, şi situaţii în care consiliul ales nu doreşte să lucreze în această componenţă, dar totul se rezolvă „în ordinea obişnuită”.

Dar cu aceasta administrarea aşezării nu se termină, pentru că, în afară de cele cinci consilii, totodată funcţionează aproximativ 30 de grupuri, fiecare din care este organizat pentru a rezolva o problemă concretă. Astfel, orice locuitor al aşezării poate manifesta iniţiativă şi abilităţi de conducere, dar în acelaşi timp, trebuie să aibă încredere şi să respecte deciziile luate de alţi membri ai echipei lui.

Adunările generale acum au loc mai rar - o dată în lună sau într-o lună şi jumătate. Consensul strict nu se respectă, astăzi deciziile sunt luate cu două treimi de voturi, adică, dacă două treimi sunt siguri în decizia luată şi votează "pro", în timp ce restul nu ştiu sau au îndoieli, atunci soluţia este adoptată.

După adoptarea noului sistem toată lumea a respirat cu uşurinţă – viaţa a devenit mult mai uşoară. Însă, potrivit lui Kosha, sistemul devine posibil numai în cazul în care există încredere în echipă. Şi aceasta este unul din elementele-cheie de creare a auto-administraţiei eficiente – formarea unei atmosfere de încredere. Oamenii din aşezare au spus că este într-adevăr o prostie - a petrece timpul pentru a discuta culoarea, în care va fi vopsit pervazul. Mai bine să-l cheltuim pe ceva util, iar decizia cu privire la culoare s-o lăsăm pe seama celuia care şi-a asumat responsabilitatea.

Pentru a forma „încrederea” au fost dezvoltate diferite tipuri de training-uri , principalul din care este forumul. Esenţiala condiţie pentru eficienţa acestor mecanisme este dorinţa omului de a se schimba, a merge înainte, a recunoaşte neajunsurile.

O altă idee unificatoare - aceleaşi obiective. Cu timpul în ecovillage şi-au dat seama că obiectivele nu sunt ceva stabil, ele pot fi corectate şi modificate. Şi acest lucru este atît de important că pentru a lucra asupra lor a fost creat un consiliu separat.

De fapt Ziben Linden are mai multe activităţi. Una din ele – promovarea cunoştinţelor în domeniul stilului de viaţă ecologic, permacultura, impactul omului modern asupra naturii. Aici se lucrează mult asupra problemei de biodiversitate. În Germania modernă există o problemă mare - tot pămîntul este atît de valorificat, încît nu a rămas loc pentru un număr mare de specii de insecte, păsări şi animale. Şi în păduri, şi în agricultură, predomină monocultura, în care focarul de boli şi de dăunători trebuie să fie reprimat prin metode chimice stricte. Şi acest proces devine infinit: numărul de tratamente chimice este în creştere, preparatele chimice devin tot mai puternice, pentru dezvoltarea şi producerea lor sunt cheltuite sume enorme.

În Ziben Linden la acest subiect se lucrează în mod constant.

În pădure, care aparţine comunităţii, sunt cultivate numeroasele specii de arbori, locuitorii şi vizitatorii se străduiesc să nu viziteze deloc unele locuri, pentru a permite naturii sălbatice să se restabilească, cel puţin parţial. Locuitorii aşezării au plantat copacii pe spaţiul dintre două terenuri forestiere, situate pe teritoriul lor, pentru a permite animalelor din pădure să restabilească cărările lor.

În grădină sunt utilizate principiile de permacultură - plantări mixte, abundenţă de flori şi de plante sălbatice, o respingere completă a îngrăşămintelor şi pesticidelor. Aici există iazuri mici, pomi şi arbuşti fructiferi şi sălbatici, paturi cu plante medicinale, roci din piatră şi alte adăposturi pentru insecte, şopîrle şi alte creaturi mici. Şi în bucătăria de vară deschisă, în întuneric nu este neobişnuit să vezi un arici care s-a băgat într-o găleată răsturnată cu deşeuri alimentare.

Respectul pentru natură şi utilizarea corectă a resurselor, minimalismul promovat prin menţinerea unui standard de viaţă confortabil distinge destul de avantajos comunitatea de restul Germaniei, cît şi de Europa modernă civilizată. Oamenii vin aici nu numai din toată Europa, dar şi din ţările şi regiunile mult mai îndepărtate pentru a studia o atitudine rezonabilă faţă de natură. Interesul pentru aşezare şi succesele ei a crescut mai ales în ultimii ani, atunci cînd la cel mai înalt nivel au început să se recunoască realitatea încălzirii globale şi s-o asocieze cu activitatea umană prea activă şi nu întotdeauna raţională.

În centrul aşezării se află o mare casă de fermier, complet reproiectată şi renovată. Aici, într-o sală mare şi confortabilă, se organizează numeroasele cursuri, seminare şi ateliere de lucru. Aici este o bibliotecă, un punct de acces la internet pentru oaspeţi şi cîteva camere hoteliere. Toate casele şi clădirile în aşezare au energie electrică, care provine de la un număr mare de panouri solare amplasate pe acoperişurile acestor clădiri. Desigur, energia este convertită la 220 volţi, problema de acumulare este soluţionată foarte simplu: cînd soarele străluceşte, energia electrică este furnizată la o reţea de nivel naţional, şi în lipsa acestuia(în special, pe timp de noapte şi în timpul iernii) – se ia înapoi. Soldul este pozitiv: de la stat anual vine o anumită sumă de bani.

La două sute de metri de la casa mare este situată o tabără de corturi care reprezintă o peluză mare cu locuri pentru corturi. Tot aici sunt situate cîteva toalete de compost şi duşuri – pentru bărbaţi şi femei. Apa pentru duş este încălzită cu ajutorul colectoarelor solare puternice şi se acumulează într-un rezervor mare, volumul căruia este suficient pentru o utilizare non-stop.

În afară de camere în case şi tabără cu corturi, pentru cei care preferă să doarmă în corturile lor în aşezare sunt instalate cîteva iurte mari şi foarte confortabile. O iurtă separată, cu un şemineu în interior şi un orificiu pentru fum din partea de sus, este destinată pentru întîlniri şi contacte strînse în jurul rugului şi meditaţii. Pentru aceste scopuri sunt amenajate unele locuri în aer liber, înconjurate de arbori şi altă vegetaţie.

În general, zona rezidenţială a aşezării este foarte compactă şi ocupă numai trei hectare şi jumătate. În ea locuiesc aproximativ 120 de rezidenţi permanenţi şi mai mult de cincizeci de oaspeţi. Dar nu se simte nici un fel de înghesuială datorită abundenţei copacilor mari şi planificării competente.

Relaţiile materiale în cadrul aşezărilor sunt construite pe o bază financiară. Locuitorii din aşezare deja nu pot spune, este bine sau rău. Pentru că aşa s-a obişnuit de la bun început, şi nu are nici un sens de a schimba ceva, deoarece orice scheme au argumentele sale pro şi contra şi sunt extrem de dependente de conţinut (detalii şi persoane care le pun în aplicare).

Orice lucru în aşezare este apreciat, din punct de vedere financiar. Construirea caselor, organizarea atelierelor de lucru, curăţarea teritoriului, cultivarea legumelor şi aşa mai departe. Nivelului de plată este stabilit de către un consiliu special, care încearcă să evalueze toate la maxim obiectiv şi corect. O altă sarcina pe care trebuie să o rezolve consiliul: acumularea mai multor bani în cadrul aşezării, dacă este posibil, a realiza toate lucrările cu ajutorul rezidenţilor. Şi reieşind din faptul că, multe lucrări se îndeplinesc manual şi nu sunt la fel de productive, acestea sunt plătite mai scump, decît media naţională. De exemplu, legumele, care sunt cultivate în grădina locală, costă pentru comunitate mai scump, decît s-ar putea achiziţiona pe piaţă. Dar comunitatea acceptă acest lucru, conştientizînd că munca aici nu este la fel de productivă ca şi la alte ferme (care, de exemplu, folosesc munca ieftină a lucrătorilor imigranţi).

Aparent, Linden Ziben încearcă să construiască modelul său financiar, care în mod semnificativ diferă de la cel convenţional. Aici lumea încearcă să aprecieze în mod corect munca, să economisească resursele, să menţină auto-suficienţa şi să respecte mediul înconjurător. Comunitatea cîştigă, organizînd seminare, comercializînd produse din lemn (aici funcţionează o mare tîmplărie), oferind consultaţii, construind case (echipa lucrează şi la faţa locului, precum şi prin multe alte feluri. Cheltuielile curente sunt împărţite la toată lumea şi plătite individual. Este interesant faptul că toţi copiii pana la vîrsta adultă sunt întreţinuţi de comunitate, ci nu de părinţi.

De altfel, abordarea financiară nu este foarte dură. De exemplu, dacă comunitatea doreşte să ia un nou membru, dar acesta nu are deloc bani sau nu are suficienţi bani pentru a depune o taxă de înscriere, în cele mai multe cazuri se găsesc soluţii de eludare. Fie că persoanei i-se permite să plătească taxa treptat, fie că locuitorul aşezării, cota căruia este mult mai mare decît este necesar, pentru un timp oarecare rescrie partea lui pe un nou membru al comunităţii. Pe de altă parte, moliciunea excesivă nu este permisă: toţi trebuie să muncească şi să contribuie la activitatea vitală şi dezvoltarea comunitară.

Autorul sincer speră că comunitatea, care a creat un loc unic, va depăşi cu succes dificultăţile curente şi va ieşi la nivelul următor al dezvoltării. Oare poate fi uşoară calea oamenilor care şi-au făcut scopul de a schimba lumea spre bine?

Septembrie 2011, ecovillage "Ziben Linden", Germania.

Sursa: eco-kovcheg.ru