Educație ecologică pentru cei mai mici
Lumea modernă rezolvă multe probleme grave legate de ecosisteme, resursele terestre, deșertificare, poluarea aerului, conservarea zonelor de munte, resursele forestiere, lipsa resurselor de apă dulce, protecţia și securitatea zonelor de coastă și marine, influența mediului asupra sănătății umane, conservarea biodiversității planetei, regiunile polare şi schimbările climatice.
Organizația Mondială ONU deține conferințe, publică convenții și acorduri privind protecția mediului înconjurător. Ecologiștii muncesc, editează rapoarte, fac analize privind situaţia ecologică în zonele industriale, ecologia umană, chiar şi ecologia clădirilor rezidenţiale şi spatiilor de birouri.
Pe scurt toate marile organizații și toţi experții în domeniul ecologiei întreprind diverse acţiuni pentru a îmbunătăţi şi a conserva natura poluată de om.
Pentru a face lumea mai bună, trebuie să începem de la fiecare om. De la familia lui. Eco-tema nu ar trebui să ocolească şi cei mai mici membri de familie.
Cum vi se pare faptul, că de la o vârstă fragedă (1-3 ani) să educăm la copii dragostea și grija faţă de natură, deoarece la aceasta vârstă copiii sunt interesaţi de lumea din jur. Ei ascultă cu atenție și memorează informațiile transmise de părinți. Este important că la această vârstă fragedă să nu pierdem momentul şi să dăm naștere la dezvoltarea unei opinii sănătoase despre viață, ca copii practic "să absoarbă cu laptele mamei" "ideologia naturală" și gândirea unui creator, şi nu a unui distrugător. În prezent adulţii sunt luminaţi serios în domeniul ecologiei. Cu toate acestea, generația în vârstă uneori întâmpină dificultăţi pentru a se schimba şi a însuşi activ o nouă eco-filozofie viață. Și poluarea pasivă a Pământului continuă. Iar toate obiceiurile, după cum se ştie, se trag din copilărie. Nu putem admite aceleași greșeli în educația copiilor noştri și să le insuflăm obiceiuri de "consumator și distrugător"? Oare nu este aşa!
Deci, care este educaţia ecologică pentru cei mai mici?
În primul rând, citim cărți bune despre animale, observăm și studiem păsările și animalele în Enciclopedia pentru copii, organizăm jocuri educative la tema ecologică, întreprindem excursii la grădina zoologică, în care copiii au voie să hrănească și să țină în mâini pui, iepuri, cobai, mergem în zona de pădure a orașului, vizităm expoziţii exotice. Toate aceste măsuri dezvoltă o atitudine prietenoasă faţă de natură. La domiciliu, este de asemenea foarte important să învățăm copiii să arunce hârtiile, scutecele și alte resturi la coşul de gunoi, să strângă după mese farfuriile și lingurile. Toate acestea dezvoltă abilitățile unei atitudine prietenoase faţă de mediul înconjurător și de curățenie în casă, pentru ca în ea de asemenea să creăm o atmosferă ecologică.
Este de remarcat faptul că chiar și la nivelul de învățământ general este educată tema mediului. În grădiniţe sunt amenajate săli de natură, clase ecologice. În diferite instituţii preșcolare denumirile pot fi diferite, însă rolul funcțional este asemănător.
Cadrele didactice din instituțiile preșcolare care au creat astfel de clase sunt unanime în opinia lor: clasa ecologică creează o atmosferă deosebită, evocă emoții pozitive, ajută copiilor să se relaxeze şi în același timp face foarte atractivă orice activitate în astfel de încăpere. Simplul fapt că în clasa ecologică copii merg în afara grupului lor, influențează atitudinea pozitivă a copilului pentru ocupaţii.
Multe instituţii preşcolare amenajează cărări ecologice care, de regulă, sunt prevăzute în peisajele naturale și poartă un caracter informativ. În grădiniţe traseele ecologice îndeplinesc funcțiile cognitive, de dezvoltare, estetice, recreative. Principalele criterii de selecție a traseului ecologic – prezenţa unui număr cât mai mare de diverse obiecte pentru a atrage atenția copiilor, accesibilitatea lor printre preşcolari. Pentru traseele ecologice sunt selectate diferite tipuri de plante sălbatice și culturale (arbori, arbuști, ierburi), mușchi, ciuperci pe arborii vii și morți, buturugi vechi, cuiburi de păsări, muşuroaie, diferite comunități naturale (pășuni, păduri), paturi de flori, plante separate cu flori frumoase, locuri de clustere regulată a insectelor (de exemplu gândacii soldați), iazuri mici, grădini, pietre, alpinarii şi rocarii, etc. Interacțiunea omului cu natura (atât pozitivă, cât și negativă) poate fi ilustrată prin zone călcate, locuri de hrănire a păsărilor, lacuri năpădite de gunoaie în afara teritoriului grădiniţei.
Sursa: rodovid.me
204