MOLDOVENII.MD

Efectele insecticidului DDT asupra organismului uman

Insecticidul DDT, interzis în Statele Unite din 1972, dar care poate rezista mult timp în mediul înconjurător și în organismul uman, ar putea crește riscul de a dezvolta boala Alzheimer, arată un studiu american publicat în 27 ianuarie 2014 în ediția online a Jurnalului Asociației Medicale Americane (JAMA) și preluat de AFP.
Conținutul de DDE — componentă activă ce rămâne după metabolizarea de către corp a DDT-ului — a fost de aproape patru ori mai mare în sângele persoanelor care sufereau de Alzheimer decât în cel al celor sănătoase din grupul martor.

Cercetătorii au studiat 86 de pacienți de peste 60 de ani, bolnavi de Alzheimer, și 79 de persoane sănătoase. ‘Este unul din primele studii care identifică un risc de mediu semnificativ pentru boala Alzheimer’, arată Allan Levey, director al Centrului de cercetări asupra bolii Alzheimer de la Universitatea Emory (Georgia, sud-est), unul dintre principalii autori ai studiului, scrie Agerpres.

‘Amploarea efectelor DDT-ului este destul de mare în comparație cu factorul genetic, cel mai frecvent element care predispune la Alzheimer’, adaugă el. Pacienții care au participat la studiu și care aveau această mutație, precum și concentrații ridicate de DDE în sânge, prezentau simptome mai pronunțate de Alzheimer.

Studiul arată că DDE ar putea contribui direct la formarea plăcilor de beta amiloide, afirmă Jason Richardson, profesor de medicină a mediului la Universitatea Rutgers (New Jersey, nord-est), autorul principal, insistând pe necesitatea unor cercetări suplimentare în acest sens.

Oamenii de știință au descoperit și un potențial mecanism prin care DDE acționează asupra celulelor cerebrale, provocând degenerescența. Ei au supus culturi de celule neuronale, în laborator, la concentrații ridicate de DDE, constatând creșterea evidentă a unei substanțe cheie pentru formarea proteinelor beta-amiloide, care formează plăci în creier, caracteristice bolii Alzheimer. Deși nivelurile de DDT și DDE au scăzut considerabil în ultimii 30 de ani, pesticidul este încă detectabil în 75% — 85% din probele de sânge strânse de la populație.

‘Suntem încă expuși la aceste substanțe chimice pentru că putem mânca fructe, legume și cereale importate din țări care utilizează încă acest insecticid și pentru că el rămâne multă vreme în mediul înconjurător’, subliniază Richardson.

DDT poate rămâne în organism între opt și zece ani, iar DDE se acumulează în țesuturi pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Acest lucru ar explica de ce vârsta este cel mai mare factor de risc pentru Alzheimer, susține Allan Levey. Nivelurile de DDE nu constituie singurul factor determinant pentru explicarea bolii, susține Richardon.

În câteva probe de sânge ale unor bolnavi de Alzheimer nu s-a detectat DDE, în timp ce oameni sănătoși aveau concentrații destul de ridicate din acest pesticid, afirmă cercetătorii, potrivit cărora factorii genetici, asociați cu expunerea la DDT ar putea contribui la declanșarea bolii.

Studiul menționat nu este decât preliminar, fiind necesară continuarea cercetărilor ‘pe un număr cât mai mare de pacienți, pentru confirmarea rezultatelor’, se apreciază într-un editorial din JAMA. ‘O înțelegere deplină a riscurilor de mediu pentru Alzheimer va necesita strângerea multor eșantioane de sânge și observații clinice pe perioade lungi’, spun doctorii Steven Dekosky (Universitatea Virginia) și Sam Gandy (Facultatea de Medicină Mount Sinai din New York). În pofida ‘punctelor slabe’ din studiu, autorii ‘au tras un semnal de alarmă pentru studierea influenței mediului asupra bolii Alzheimer și îndeosebi a pesticidelor, al căror rol în alte boli a fost deja stabilit’, adaugă ei.

În prezent, circa cinci milioane de americani suferă de Alzheimer, boală care continuă să fie incurabilă, și numărul riscă să crească odată cu îmbătrânirea populației, încheie AFP.