Energia solară va salva Pămîntul
Povestirile despre sfîrşitul lumii în vinerea sau marţea următoare, sunt fără număr. Cu o constanţă de invidiat, periodic pe orizont apare următorul predicator pentru a salva sufletele pînă la dezastru iminent. Cu toate acestea, în ciuda faptului că catastrofa nu se întîmplă, probabilitatea reală de coliziune a Pămîntului cu un alt corp ceresc, este destul de reală.
Asteroidul Apophis, descoperit de oamenii de ştiinţă în 2004, a zburat în 2009 alături de Pămînt la o distanţă de 500.000 de kilometri. Conform previziunilor, în 2029 corpul ceresc de o greutate de 260 de milioane de tone s-ar putea apropia de planeta noastră mult mai aproape, astfel că distanţa se va reduce aproximativ pînă la 30-40 de mii de kilometri. Dacă acest lucru se va întîmpla, atunci poate că asteroidul va deplasa cîţiva sateliţi şi va afecta traiectoria Pămîntului. Cu toate acestea, previziunile cele mai nefavorabile sunt pentru 2036, atunci cînd există o anumită probabilitate de coliziune cu Apophis.
Massimiliano Vasile: şanse de coliziune sunt mici, aproximativ 1:250,000. Această cifră a fost calculată de cercetătorii de la Universitatea din Strathclyde, Glasgow, Scoţia, Massimiliano Vasile şi Christie Maddock. Dar ce avem de făcut, dacă cu timpul, va deveni clar, că coliziunea totuşi va avea loc? Desigur, un scenariu realist al observării de sub pat a apocalipsei viitoare este destul de probabil, dar acesta poate fi acceptat necondiţionat numai de tot felul de guru.
Unii oameni de ştiinţă consideră că este necesar de a dezvolta un sistem global de avertizare. Să fii avertizat înseamnă să fii înarmat. Cu toate acestea,dimensiunile posibilului dezastru sunt atît de mari, încît avertizările cu privire la aceasta, nu sunt suficiente. Explozia energiei de 510 megatone, va duce inevitabil la moartea a milioane de oameni.Pentru a preveni aceasta, în afară de sistemul de supraveghere, este nevoie de un instrument de lucru concret.
Lucrarea lui Maddock şi Vasile, conţine şi sfaturi practice. Pentru a lupta cu Apophis şi poate cu alţi sateliţi străini, cercetătorii propun de a utiliza o tehnică cunoscuta sub numele de ablaţie cu laser: metoda de îndepărtare a materialului cu un impuls de laser, aşa cum o califică Wikipedia.
La o scară spaţială, propunerea oamenilor de ştiinţă arată după cum urmează. Razele de mai multe lasere se îndreaptă asupra suprafeţii asteroidului, acolo sub efectul combinat al radiaţiilor se efectuează sublimarea unei substanţe solide, trecerea la o stare gazoasă, ocolind starea de lichid. De la materia solidă, rămâne doar un nor de praf şi molozul mărunt.
Christie Maddock: ablaţia de laser nu este o tehnică nouă. Însă pînă în prezent ca o sursă de rază a fost considerat un laser masiv alimentat de o propulsie energetică nucleară. Oamenii de ştiinţă din Strathclyde, sugerează în loc de instalaţie, de a utiliza laserele solare, compacte şi uşoare.
Avantajele tehnologiei solare sunt evidente. Ea nu are nevoie de "baterii" de schimb, de furnizarea periodică a surselor de energie; deficienţe şi eşecuri în funcţionarea unuia din lasere, nu vor duce la o negare a întregului sistem, problemele de răcire a laserelor mici sunt rezolvate prin metode mai ieftine.
În teorie, laserele pot afecta obiectele foarte îndepărtate şi dacă nu le vor transforma în praf, impulsul oferit este suficient pentru a schimba traiectoria.
Desigur, deocamdată este o idee teoretică. Oamenii de ştiinţă recunosc că punerea în aplicare va necesita un laser eficient şi celulele solare la limita superioară, realizată în condiţii de laborator, dar tehnologiile continuă să evolueze, indiferent de apropierea asteroizilor de Pămînt.
Autor: Alexei Norkin
Sursa: facepla.net