Europa în fruntea producătorilor de energie verde: autorităţile de pe bătrânului continent promovează energia din surse regenerabile. CHE din Europa

După cum se ştie, diavolul se ascunde în detalii. Companiile energetice europene de fapt construiesc destul de puţine centrale hidroelectrice complet noi. Drept motiv pentru care nu este deloc grija de mediul înconjurător: Lumea Veche a stăpânit de mult timp potențialul său hidroenergetic la 75 %. În termeni simpli, sectorul energetic din Europa a reușit să construiască aproape toate CHE de putere mare, care este posibil. Să analizăm mai detaliat unele dintre proiecte existente.

GERMANIA : 28 de CHE pe râul Moselle
Germania este motorul economic al continentului european. Ea este, de asemenea, un lider în dezvoltarea complexelor hidroenergetice ale UE. Hidrocentralele pe râurile majore ale statului formează un fel de „clustere”, pe râul Moselle se revarsă o cascadă din 28 de centrale hidroelectrice, pe râul Rin - o cascada din 27 de hidrocentrale. Primele baraje germanii au construit în secolul al 19-lea. Multe din aceste CHE sunt încă în funcțiune, fiind totodată modernizate în mod regulat. Uneori, modernizarea este destul de radicală. De exemplu, în 2011 a fost demontată cea mai veche CHE germană Rheinfelden, iar în locul ei a fost construită una nouă cu același nume, dar cu o capacitate crescută de patru ori.

Ar trebui, totuși, să remarcăm că în Germania cea mai mare parte de râuri sunt de șes. Pe de o parte, este bine: hidrocentrale nu au bazine mari de apă, acest fapt este evaluat pozitiv de către ecologiști (din punctul lor de vedere, în acest caz omul afectează mai puţin natura) . Dar, pe de altă parte, lipsa de astfel de rezervoare de apă nu permite companiilor energetice să efectueze reglarea scurgerii fluxurilor de apă în canale și să atenueze consecințele anomaliilor naturale.

Luna septembrie din 2011. Căldura nemaipomenită, care a durat o lună în Germania, a cauzat o înnămolire puternică a Rinului. Potrivit datelor furnizate de către meteorologi, nivelul apei în acel moment a scăzut de la Lacul Constance până la locul de vărsare a râului în Marea Nordului. Lângă orașul Koblets nivelul apei a scăzut la 74 cm, iar în apropierea orașului Dusseldorf - până la 92 cm. Cea mai mare artera acviferă de Vest putea fi traversată fără a uda costumul de baie! Din cauza adâncimii mici transportul fluvial de încărcături pe mai multe segmente ale Rinului a fost redus drastic sau chiar oprit complet .

Și chiar mai mult decât atât, anomalia naturală a prezentat și o serie de surprize. De exemplu, după ce nivelul de apă a scăzut în râul lângă Koblenz, din masa acvatică a apărut o bombă de două tone. Un fel de ecou al doilea război mondial. Echipele de salvare au fost nevoite să evacueze jumătate din locuitorii orașului.

Dar nimic de acest gen nu se poate întâmpla în Rusia. Pe întinderile fluviului Volga sunt destule centrale hidroelectrice. Cu toate acestea, chiar și în timpul verii foarte uscate din 2010, nivelul apei în râu, care este un simbol al Rusiei, a continuat să rămână foarte ridicat și transportul fluvial nu s-a oprit. Acest lucru se datorează faptului că bazinele de apă aplanează efectele catastrofelor naturale: în primăvară ele reţin inundațiile apelor reziduale (acesta ajută la evitarea inundațiilor), iar în timpul verii uscate energeticienii cresc debitului de apă din rezervoare (cu ridicarea nivelului apei sub baraj).

Elveţia – exemplu pentru toate ţările
Confederația Elvețiană în miniatură este un fenomen rar în istoria de hidroenergie a lumii. În această țară muntoasă s-a însușit o enormă experiență în construcția barajelor. Încă din îndepărtatul 1822 a fost construit barajul Venigerveyher, cu o înălțime de 14,4 metri, ce a funcționat până în zilele noastre.
În anul 1922 în defileul alpin a fost construit din beton barajul Shreh, cu o înălțime de 112 metri, care de-a lungul anilor era unul dintre cele mai mari din lume. Însă principalul record elvețian care este valabil până în prezent: centrul financiar al Europei cu un număr de baraje pe unitate de suprafață ocupă primul loc în lume: este vorba despre 5 baraje pe 1.000 km². Astăzi, în această țară, sunt exploatate mai mult de 1.500 de structuri hidraulice, inclusiv 167 de hidrocentrale cu baraje mari.
Potenţialul hidraulic al Elveţiei este folosit la 87%. Elvețienii sunt implicați mai mult în îmbunătățirea centralelor deja construite, decât în montarea noilor structuri hidraulice - de exemplu, prin creșterea înălțimii barajului pentru a spori capacitatea hidrocentralei și cantităţii de energie electrică produsă de aceasta.
Cu toate acestea, în ultima perioadă au fost date în exploatare câteva proiecte noi. În 2011 a început prima etapă în construcția hidrocentralei Nantes de Drancy, în apropiere de Alpi. Capacitatea acestei centrale este echivalentă cu 900 MW. Lansarea acesteia este programată pentru 2015. Un alt exemplu în domeniul hidraulic îl constituie construcția unei noi hidrocentrale Linth - Limmern. Noua centrală va crește capacitatea disponibilă de la 340 până la 1200 MW. Bazinul superior va fi rezervorul de apă pe râul Muttsee, iar cel inferior rezervorul de apă pe râul LImmern. În viitor se preconizează de a mări capacitatea hidrocentralei prin ridicarea nivelului de apă în lacul Muttsee cu 28 de metri, datorită acestei operaţiuni volumul său acvatic va creşte de la 9 până la 24 milioane de metri cubi. Obiecte de caracter hidroenergetic, care în mod activ sunt construite sau modernizate în Alpi, sunt foarte multe.
La ce concluzie putem ajunge? Hidrocentralele elveţiene asigură țara cu energie electrică în jur de 60%. Chiar și ecologiștii recunosc faptul că după gradul de eficiență și de responsabilitate faţă de problemele ecologice, Elveţia poate servi drept exemplu pentru celelalte ţări.
SPANIA: construcția primei centrale mareomotrice
Potențialul energetic disponibil în mare este aproape nelimitat: pe coaste în continuu se rostogolesc valurile ... De zeci de ani energeticienii au încercat să foloseacă potențialul energetic al valurilor. Dar, între timp progresele au fost relativ modeste.
În Rusia a fost inventată turbina ortogonală, care funcţionează pe baza energiei fluxurilor și refluxurilor. În Danemarca, una dintre modificările centralei mareice a fost montată pe un vas special echipat. În Australia , de asemenea, se încearcă un sistem complet nou, în care un flotor, fixat la fundul mării, este ridicat și coborât cu ajutorul valurilor, permițând astfel obținerea energiei electrice ...
S-ar putea spune că energia valurilor se află în starea incipientă, dacă nu ar existat încă un proiect. În 2011, pe litoralul Spaniei a fost lansată prima din lume centrala mareomotrică numită Mutriku Breakwater Wave Plant. Acest proiect este deosebit de interesant, deoarece apa nici măcar nu atinge turbinele: ele se pornesc cu ajutorul unui curent de aer, rezultând din fluctuațiile nivelului apei din puţuri de beton, special construite. Însă puterea acestei centrale este destul de mică și se egalează la aproximativ 300 kW.
Banii - principala motivaţie
Deoarece potenţialul hidroenergetic este aproape epuizat, guvernele statelor europene au început să se concentreze pe dezvoltarea altor tipuri de energie regenerabilă – cea alternativă.
Există deja primele rezultate pozitive. În 2008, în țările europene 57% de energie a fost obţinută din surse regenerabile, în 2009 - 62% şi în 2011 - 67%. Liderii în domeniul noilor instalații care utilizează surse regenerabile de energie sunt Spania și Germania.
Programul European de Dezvoltare a Energiei prevede un pachet de stimulente:
• taxe suplimentare pentru acele organizații, care extrag zăcăminte epuizabile;
• tarife verzi sporite la energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;
• despăgubiri pentru consumator la 20 la 40 % din costul de achiziție al echipamentelor, contribuind la economii de energie, și echipamentelor pentru generarea energiei electrice din surse regenerabile;
• îndeplinirea obligatorie a programelor guvernamentale de dezvoltare rapidă a energiei regenerabile.