Evadare din oraş: de ce oamenii de succes trăiesc în pădure

/ Vizionări: 12254
Tag-uri: , ,

 

 

Pierduţi în jungla oraşului
Pierduţi în jungla oraşului

 

 

Chișinăul la 575 de ani
Chișinăul la 575 de ani

 

Primii care au început să se stabilească în cîmpii şi păduri pentru a trăi un mod de viaţă ecologic au fost europenii - la mijlocul anilor 90. În Rusia, aşezările ecologice au început să apară cu opt - zece ani în urmă. De ce oamenii de succes părăsesc oraşe şi valorifică terenurile nelocuite pentru a creşte legumele proprii de toate zilele, a coace pîinea, şi chiar a fabrica săpunul – un reportaj ecologic special din regiunea Kaluga.

Proprietarul de dace şi colonistul ecologic se deosebesc unul de altul, precum fulgerul de pe cer şi cel care este desenat pe un tablou . Deci, complet diferiţi. Colonistul ecologic se gîndeşte nu numai la o căsuţă la ţară ci şi la cele şase are adiacente. Ideea constă în întemeierea în pădure sau în cîmp a unei baze pentru o moşie viitoare ca copiii, nepoţii şi strănepoţii să aibă unde să trăiască.

Dacă urmaşii, desigur, vor dori să folosească panouri solare în loc de energie electrică, să bea ceaiuri de plante în loc de cafea şi ceai, să mănînce ridichi preparate la aburi în loc de friptură.

În latitudinile ruse aşezările ecologice au început să se formeze aproximativ cu zece ani în urmă. Dar despre ele sunt încă puţine informaţii.

În aşezare ecologică situată lîngă satul Milenki trăieşte şi o familie din Grecia

Există în regiunea Kaluga satul Milenki, la 220 de kilometri de Moscova. Aproape de Milenki este Parcul Naţional "Ugra" şi lîngă "Ugra" – aşezarea ecologică.

De ce familia a plecat din oraş? Modul de viaţă ecologic
De ce familia a plecat din oraş? Modul de viaţă ecologic

În 2006, autorităţile locale din regiune, raionul Dzerjinski, au alocat coloniştilor ecologi terenuri cu destinaţie agricolă de 150 de hectare-terenuri pe care de multă vreme nimeni nu a semănat şi nu a secerat. Ele sunt adiacente de pădure, astfel încît familiile ecologice locuiesc în pădure.

Fiecare familie are cîte un hectar şi jumătate sau două hectare. Pămîntul aici este în proprietate comună, împărţită în cote-părţi, nimeni nu are dreptul să-l vîndă. Poate fi lăsat doar ca moştenire.

Coloniştii care vin să locuiască, achită o taxă, cu cinci ani în urmă au fost circa 40 de mii, acum aproape 200 de mii. Nu importă, dar pentru un astfel de teritoriu, pe care îl posezi acum sau care va trebuie să fie valorificat în viitor, sunt bănuţi. Mai ales că cei, care s-au mutat aici, nu pot fi numiţi ghinionişti.

7 Oraşe cele mai frumoase
7 Oraşe cele mai frumoase

Vîrsta medie a coloniştilor este de 30-35 de ani. Toţi sunt familişti. Aici sunt antreprenori care în oraş au avut gardă personală de corp,designeri cu renume, medici şi profesori. Care din Kaluga, care din Moscova, care din Ekaterinburg, a venit chiar şi o familie din Grecia,ţara în care, după cum se ştie, sunt de toate.

Unii dintre colonişti, dau apartamente urbane în chirie – bani de prisos nu sunt. Alţii vînd ierburi, ciuperci, fructe de pădure, colectate în aşezare ecologică, ceea ce, de asemenea, este un sprijin financiar. Unii şi-au găsit munca în cadrul aşezării: fac o tîmplărie, o dulgherie ...

Sosind aici, locuitorii urbani învaţă să sape fîntîni, să construiască case şi să coacă pîine.

Încălzim oraşe în timpul rece
Încălzim oraşe în timpul rece

Pîinea în aşezare ecologică se coace fără drojdie. În baza aluatului sunt conuri de hamei, amestecate cu sevă de mesteacăn. Gospodinele folosesc făina măcinată grosier, pentru aromă ele adaugă seminţe şi ierburi sălbatice.

Oricine poate veni în aşezare, dar dacă chiar unul dintre colonişti la adunarea consiliului general nu va vota pentru tine, îmi pare rău, dar caută alt loc pe planeta Pămînt pentru tine şi familia ta. Aici există reguli pentru toată lumea. Nu puteţi bea, fuma sau folosi un limbaj ofensator.

"La noi nu se obişnuieşte să îngrădim teritoriu cu un gard, care poate fi doar viu: copaci şi arbuşti. Noi nu creştem animale pentru sacrificare - pentru scopuri de gastronomie sau pentru vînzare. Suntem aici cu toţii vegetarieni," – povesteşte locuitoarea aşezării ecologice Maria Diacenko.

Pentru spălarea vaselor şi rufelor, se recomandă să utilizaţi muştar, cenuşă sau acel săpun pe care coloniştii îl produc printr-o metodă rece.

Cît priveşte diferitele tipuri de aditive chimice, inclusiv pentru prelucrarea şi creşterea legumelor şi plantelor, acestea sunt pur şi simplu interzise.

Pămîntul aici nu este arat, iar legumele se consumă pe tot parcursul anului.

Pămîntul aici este protejat, locurile pentru paturi sunt acoperite cu paie (iarba poate fi cosită) de un strat de jumătate de metru sau de un metru. Se acoperă cu folie şi se aşteaptă un an sau doi - pînă cînd nu se obţine un strat fertil. Pentru îngrăşămînt este folosit gunoiul de grajd din satele învecinate. Unele deşeuri alimentare şi de uz gospodăresc sunt reciclate de viermii din California, aceşti agricultori „neobosiţi” în acelaşi timp prăşesc solul.

Coloniştii taie în felii subţiri picioruşele ciupercilor albe, le usucă şi le consumă pe tot parcursul iernii ca pe chips-uri. Pe masă întotdeauna sunt nuci, pe care coloniştii deocamdată le cumpără, dar pinul siberian a fost plantat într-un număr foarte mare. De aceea peste cîţiva ani ei vor ronţăi alunele proprii.

Castraveţii, roşiile şi merele sunt murate în poloboace . De un respect deosebit aici se bucură dovleacul. Cu el fac terci, supa de piure,sau îl consumă fiert cu miere.

Acum în aşezarea ecologică locuiesc 50 de familii, în timpul iernii rămîn cele mai rezistente, care au reuşit să construiască o casă înainte de îngheţuri sau au trecut deja proba numită "iernatul în pădure".

Oamenii, de obicei, sosesc în aşezare la începutul verii şi locuiesc în corturi, apoi se gîndesc la o locuinţă permanentă. Casele aici pot fi construite din buşteni, apropo, materialele de construcţii sunt achiziţionate, pentru că aici pădurea nu se taie, nici pentru lemne şi nici surcele. Unele persoane chiar ridică case din chirpici. În aşezare este şi o yurtă kazahă. În ea intenţionează să ierneze pentru prima dată familia lui Alexei şi Ecaterina Şoloş. Acum, ei izolează yurta –o acoperă cu saci de paie. În procesul de izolare sunt implicaţi toţi membrii: tatăl, mama, fiica Daniela, care are nouă ani şi fiul Kirsan de patru ani.

Alexei şi Ecaterina sunt din Moscova. Artişti de teatru şi, prin urmare, oamenii creativi, acest lucru este confirmat de interiorul casei lor. Tablouri în ulei, articole din lemn şi piatră.

Alexei are şi o mică forjă. Băieţii locali practic nu ies din ea. Alexei le învaţă meseria de fierar, el în genere este un meşteşugar voluntar al aşezării . Învaţă coloniştii un vechi joc al vikingilor, sau inventează altceva.

Există în aşezare profesori şi medici. Pavel şi Natalia Cerepanov înainte de a locui în pădure au lucrat medicii de asistenţă medicală urgentă. Ei oferă ajutorul medical populaţiei locale, la necesitate.

Familia Cerepanov a venit aici acum doi ani de la Ural. În prezent capul familiei construieşte o casa din lemn în formă de yurtă.

"Ne-am mutat aici, în primul rînd, de dragul copiilor, - spune colonistul Pavel. – Ce au respirat copii noştri în oraş? Eşapamente auto, emisii industriale? Şi eu, şi soţia mea mereu ne temeam pentru copiii noştri. În oraşe se întîmplă foarte multe crime. Sunt multe ispite dubioase. Adolescenţii beau, fumează, se droghează. În aşezare locuiesc aceleaşi familii, ca şi a noastră. Nu avem nimic de ce să ne temem".

Se pare că în pădure este mai sigur decît în oraş. Cu toate acestea, nu fiecare pădure se aseamănă. În această pădure, sunt interzise chiar şi înjurăturile, să nu mai vorbim despre obişnuinţa pentru nicotină de la o vîrsta fragedă şi răsfăţul cu bere. Modul de viaţă sănătos este o prioritate esenţială.

" Eu şi soţia mea suntem convinşi că oamenii sunt de vină pentru toate maladiile lor. Microbii sunt aproape nevinovaţi. Este necesar să ne alimentăm corect, să respirăm aerul proaspăt, să întărim sănătatea şi să lăsăm deoparte alergătura. Aici ne tratăm cu un ritm de viaţă complet diferit", - spune Pavel Cerepanov.

Probabil că pentru locuitorii urbani viaţa în aşezare ecologică poate părea extremă, însă coloniştii, din contra, consideră că viaţa la oraş este un stres mare. Şi organismul uman, în special cel al copilului, nu ar trebui să fie afectat.

La naşteri în aşezarea ecologică, de obicei, soţiile sunt asistate de soţii lor. Dar, fiecare familie face ea înseşi o alegere. Puteţi naşte şi la spital, dar puteţi şi în aşezare, în prezenţa unui medic.

Copiii au destul spaţiu şi libertate. În jur creşte pădurea, şi în ea nu le este frică.

 

 Evadare din oraş: de ce oamenii de succes trăiesc în pădure

 

Pe de altă parte, adulţii, atîta timp cît copiii lor cresc, îi limitează în alegerea produselor alimentare. La urma urmei, în aşezarea ecologică se consumă alimente sănătoase: fără conservanţi, coloranţi, agenţi de îngroşare, înlocuitori şi alte substanţe chimice. Toţi copii locali, de obicei, prietenesc între ei, împreună vizionează filme cu desene animate. Însă desenele animate despre Shrek şi echipa lui nu sunt binevenite aici, precum şi publicitatea televizată a berii şi tampoanelor. Doar la o jumătate din gospodării sunt computere. Copiii în mare parte fac studii externe. Îi învaţă părinţii la domiciliu. Mulţi adulţi, care trăiesc aici, au cîte două diplome de studii superiore. O dată pe lună, părinţii duc copiii lor pentru certificare la şcoala din satul vecin Lujnoie. Şi aici nu sunt nici un fel de contradicţii cu legea învăţămîntului."Atunci cînd copiii noştri vor deveni adulţi, ei vor face alegerea lor: să continue studiile sau nu, să trăiască aici sau să plece în oraş pentru totdeauna. Nimeni nu are dreptul să limiteze alegerea lor a locului de trai", spune Maria Diacenko.

 

Autor: Elena Kosova  

 

 

Sursa: ria.ru

 


Dacă acest articol de pe site-ul nostru ecology.md a fost util pentru Dvs., atunci vă propunem cărțile geniului Parmaculturii și a agriculturii naturale, fermierului-milionar din Austria Sepp Holzer.