MOLDOVENII.MD

EvoHouse, casa pasivă cu o factură anuală la energie de sub 200 de euro

Casa pasivă oferă cel mai ridicat nivel de confort într-un echilibru perfect cu natura. EvoHouse, casa pasivă de la Cluj, a dus acest concept mai departe prin folosirea materialelor ecologice pentru construcție. Echipa care a realizat casa a inclus soarele în arhitectura casei, a stabilit un confort termic permanent și a asigurat un aer fără praf și noxe în casă. În același timp, costurile de întreținere ale casei au coborât vertiginos. Pentru o astfel de casă, cea mai mare factură pentru energia consumată într-un an de zile e de sub 200 de euro. Marius Şoflete, unul dintre membrii echipei care a realizat casa, ne-a povestit ce stă în spatele construirii unei astfel de case.

Prima casă eco-pasivă din ţară precertificată de Passivhaus Institut Darmnstadt

EvoHouse, o casă aflată pe Strada Luminii din Cluj Napoca, a fost proiectată, în cel mai mic detaliu, conform principiilor de casă pasivă definite pentru prima dată de Dr. Wolfgang Feist, iniţiatorul Passivhaus Institut Darmnstadt. Este prima casă eco-pasivă din ţară precertificată de Passivhaus Institut Darmnstadt și a fost selectată la capitolul inovaţie, din 100 de proiecte internaţionale, pentru a fi prezentată în cadrul Conferinţei Internaţionale a Caselor Pasive din Leipzig – Germania, ca proiect pilot în România.

Casa pasivă funcționează după cinci principii de bază.

Mai întâi, este foarte bine termoizolată. În al doilea rând, spre deosebire de casele obişnuite, la o casă pasivă termoizolaţia este continuă, fără întreruperi. Dacă există întreruperi, adică punţi termice, e ca şi cum nu ai avea fular la schi, explică Marius. Se pierde foarte multă căldură. Grosimea termoizolaţiei pentru EvoHouse a fost determinată în directă legătură cu datele climatice din Cluj.

Toată casa, de altfel, a fost proiectată în directă legătură cu terenul, aşa încât să beneficieze de un maxim de aport energetic solar: constructorii au pus foarte multe geamuri pe faţada dinspre sud şi aproape deloc înspre nord. Ferestrele instalate sunt triplu vitraj, adică foarte performante energetic.

Casa are, de asemenea, un sistem de recuperare de căldură, prin care recuperează 90% din căldura aerului interior, atunci când este introdus aer proaspăt în casă.

Pentru încălzirea casei pe timp de iarnă, se folosesc cât mai multe surse naturale: căldura soarelui ce poate intra în casă prin geamuri, căldura interioară generată de folosirea casei. De pildă, un corp uman degajă între 50 şi 100 de watti pe oră; electrocasnicele degajă şi ele căldură.

EvoHouse are şi o centrală clasică, care se foloseşte constant pentru apă caldă. Dar pentru încălzirea prin calorifere, sistemul e necesar doar când temperatura de afară scade sub minus 15 grade Celsius.

Practic, o casă pasivă se proiectează după un set de reguli foarte stricte, utilizând principiul de calcul energetic total numit PHPP – Passive House Planing Package. Asta înseamnă că EvoHouse are un consum energetic total pe an (energia necesară pentru încălzire iarna şi răcire vara) de 15 kwh / m2 / an). Consumul energetic al tuturor instalaţiilor şi funcţionării casei este sub 120 kwh/m2/an. Fiind etanşă la aer, casa poate pierde într-o oră, în mod necontrolat, cel mult 60% din aerul interior.

Materialul de bază al casei care o face ecologică nu se găsește în România

EvoHouse nu e doar o casă pasivă, este şi ecologică. Structura de rezistenţă e făcută din panouri din lemn încleiat (CLT), iar pentru termoizolaţie s-a folosit fibră de lemn, realizată integral din deşeuri de lemn.

CLT (Cross Laminated Timber), materialul de bază folosit pentru EvoHouse, a fost dezvoltat în cadrul Universităţii Tehnice Graz şi e făcut din nişte plăci masive din lemn lamelar încleiat. Se folosesc scânduri de lemn reciclate, care se încleiază pe două direcţii, în trei, cinci sau şapte straturi, cu grosimi de la 6 la 30 de centimetri, lăţimi până la 3.60 metri şi lungimi de 24 de metri. Apoi sunt tăiate cu ajutorul unei maşini cu comandă numerică. E un material versatil, care poate fi folosit cu uşurinţă atât pentru structuri mici cât şi pentru cele de dimensiuni mai mari.

CLT este eficient şi din punct de vedere al amprentei de carbon.

Pe parcursul procesului de fabricare a unui material de construcţie, se emană în atmosferă dioxid de carbon. 1 metru cub de beton emană peste 800 de kilograme de C02 pentru că trebuie arsă piatră de var şi argilă timp de peste 3 ore la 1500 de grade Celsius, pentru a forma cimentul. Deci se consumă multă energie. 1 metru cub de oţel degajă peste 1600de kilograme de CO2. Dar 1 metru cub de lemn are înmagazinat 900 de kilograme de C02, iar după toată procesarea, se emană cel mult 300 de kilograme de CO2. Deci rezultă o balanţă de +600 de kilograme de CO2. EvoHouse are structura realizată din 45 de metri cub de lemn şi 260 de metri cubi de termoizolaţie din fibră de lemn. Deci sunt înmagazinate 27.000 de kilograme de CO2 echivalent în structură şi 60.000 de kilograme CO2 echivalent în termoizolaţie. Adică peste 80 de tone echivalente. Pentru betonul din fundaţii (70 de metri cubi) s-au degajat 50 de tone de CO2. Rezultă că în casă avem înmagazinate 30 de tone de CO2, şi de aceea o numim ecologică”, explică Marius Şoflete, inginerul proiectului. Marius a învăţat multe din lucrurile astea din studiile şi documentările făcute de partenerul lui de echipă şi proprietarul casei, Bela Barabas.

EvoHouse a fost prima casă din România făcută din CLT. Apoi, Marius a mai făcut şi un refugiu montan la Călţun şi încă o casă în Cluj. CLT-ul nu se găseşte, momentan, în România, dar Marius spune că sunt câteva firme interesate de acest concept şi sunt şanse mari ca în următorii cinci ani să apară o fabrică de CLT şi la noi în ţară.

Baza proiectului a fost lucrul în echipă şi pasiunea comună

Marius Şoflete are 27 de ani, e inginer în construcţii şi a coordonat partea tehnică a proiectului. Beneficiarul, Bela Barabas, are 46 de ani şi lucrează în marketing şi comunicare. Şi-a dorit foarte mult o casă pasivă, după ce a avut diverse experiențe neplăcute cu facturile la intreținere pentru casa lui. S-a documentat timp de 5 ani de zile cum poate rezolva această problemă. Așa și-a dat seama ce inseamnă eficiența energetică a unei construcții. A căutat cel mai înalt standard de eficiență energetică și a ajuns la conceptul de casă pasivă.

Cei doi s-au întâlnit în Prispa, prima echipă din România care a participat la un concurs internaţional de case solare, Solar Decathlon 2012, unde Bela a fost unul dintre sponsorii echipei. I-a povestit lui Marius despre ideea lui şi l-a invitat să îl ajute cu construirea EvoHouse. Împreună au continuat cercetarea şi documentarea, au studiat soluţii de materiale şi tehnologii, au proiectat casa şi au pus-o pe picioare.

Marius şi-a adus contribuţia prin tot background-ul tehnic pe care l-a dobândit în timpul facultăţii de Inginerie în Construcţii, dar şi în proiectul Prispa. Lucrând într-o echipă timp de doi ani de zile, el a învăţat să gândească integrat fiecare detaliu, să lucreze şi din perspectiva instalatorului, şi din perspectiva arhitectului, şi din perspectiva executantului.

Odată cu EvoHouse, Marius a învăţat mult din abilităţile şi experienţa de documentare a lui Bela Barabas, beneficiarul casei. Bela s-a documentat, în cei cinci ani, atât din punct de vedere tehnic cât şi financiar şi economic. Pe tot parcursul proiectului, cei doi analizau fiecare detaliu prin prisma unei întrebări: „cum pot obţine performanţa maximă cu minimum de costuri?” Aşa a învăţat Marius să proiecteze nu doar din perspectiva inginerului, ci şi din a celui care investeşte – lucru pe care nu l-a învăţat niciodată la şcoală.

În timpul proiectării casei, cu ajutorul lui Bela, Marius a urmat și niște cursuri în Ungaria, la un centru privat de educare format de prima echipă care a făcut o casă pasivă în Ungaria.

Construcţie în sistem de Action Learning

Cei doi au proiectat casa timp de un an. Au turnat fundațiile, apoi, când au ajuns la partea structurii de lemn, s-au hotărât să o facă în sistem de workshop. Au participat 40 de studenți de la arhitectură, dornici să înveţe ceva mai mult şi mai practic decât cursurile de la facultate. Szabi, unul dintre studenţi, chiar s-a alăturat echipei proiectului și a preluat toată partea de detaliere la nivel de arhitectură.

Casa a venit gata tăiată pe bucăți, cu ajutorul unei mașini cu comandă numerică, conform proiectului 3D realizat electronic. Studenții au asemănat procesul cu felul în care făceau ei machetele la școală, „le-a fost foarte ușor să lucreze și au fost fascinați că wow, uite ce ușor pot să pun șuruburi, ce ușor pot să pun pereții la poziție”, povestește Marius. În patru zile au pus casa pe picioare, și au muncit cot la cot, timp de trei spătămâni, la toate detaliile de finețe. „Fără niciun dulgher, fără niciun meșter profesionist, doar noi – și asta a fost fascinant pentru toți”, mai spune Marius.

Ei speră să finalizeze casa spre finalul acestei veri. E un proiect care poate fi pus pe picioare în trei luni de când începi să lucrezi la construcție, însă fiind un proiect pilot, Marius și Bela au petrecut foarte mult timp experimentând: au dezasamblat, au desfăcut, au refăcut, au testat fiecare echipament, tehnologie și material folosit.

Principiile casei pasive în viaţa de zi cu zi

Deși ca profil, Marius face proiectare, simte o mare bucurie când iese ceva din mâinile lui. De aceea, în proiectele la care lucrează, se implică și în execuție, și în educarea altor studenți sau oameni interesați – simte nevoie să și dea mai departe ce a primit la rândul lui, și chiar crede în principiile casei pasive.

Felul în care şi-a croit Marius drumul în viaţă se aseamănă oarecum cu principiile ingineriei creative pe care le susţine el. A scos tot ce a putut bun din fiecare circumstanță a vieții lui, iar când a dat de obstacole, s-a repoziţionat faţă de ele aşa încât să le transforme şi pe acestea în resurse.

Fiindcă nu a avut un trai ușor în copilărie, s-a ambiționat să ajungă repede pe picioarele lui. În copilărie nu putea să joace fotbal fiindcă mereu își spărgea ochelarii, așa că s-a apucat de traforat modele de avioane. Oricum avea o înclinație spre părțile practice. În clasa a șasea a cunoscut un pilot din al doilea război mondial, care făcea machete de avioane pentru copii și le spunea povești din război, le desena tipuri de avioane românești și le explica cum se proiectează. Marius a devenit și mai fascinat de avioane.

La un moment dat a făcut un model mai mare de avion, și când a alergat să îl lanseze în zbor, și-a rupt piciorul. Îi era greu să mai alerge, îi era și teamă să n-o pățească din nou, așa că s-a apucat să proiecteze căsuțe.

În liceu s-a gândit să dea la facultatea de arhitectură, dar nu își permitea să vină din Covasna la București, timp de doi ani, la meditații. Fiindcă se pricepea la fizică și matematică, s-a îndreptat spre ingineria de construcții.

Nu era tocmai mulțumit de ce învăța la școală, așa că în paralel a lucrat ca machetist, apoi, din anul patru și pe timpul masterului, ca inginer. A proiectat toată gama: de la hală pentru construcții nucleare, până la un turn de 130 de metri înălțime pentru termocentrale și alte construcții complicate.

În paralel a intrat și în proiectul Prispa, unde l-a cunoscut pe Bela Barabas, datorită căruia Marius a dezvoltat conceptul de inginerie creativă.

Directiva UE 2020

În contextul schimbărilor climatice, Uniunea Europeană a dat o directivă care se numeşte 2020. Asta va obliga oamenii să adopte o altfel de mentalitate, chiar dacă nu ar face-o în mod normal, spune Marius.

„Până în 2020, toate ţările din UE vor fi nevoite să reducă cu 20% consumul de energie fosilă, să crească cu 20% consumul de energie regenerabilă şi să crească cu 20% eficienţa energetică a clădirilor. pe de o parte. pe de altă parte, tot până în 2020, orice clădire tip grădiniţă, şcoală, spital faci, va trebui să producă energie cel puţin la fel de mult pe cât consumă. Ca să poţi să faci balansul ăsta energetic, trebuie să scazi foarte mult, în primul rând, consumurile”, explică el.

El crede că soluţia reală sunt construcţiile pasive, nu folosirea energiei regenerabile într-un mod care doar acoperă o problemă, în loc să o rezolve.

„Oare ştie cineva că un panou fotovoltaic, produs în China – eu am fost într-o excursie în China şi am rămas şocat de gradul de poluare a ţării – consumă de două ori mai multă energie electrică pentru a fi fabricat, decât cât poate el produce în 15 ani de viaţă şi funcţionare? Nu ţine nimeni cont de lucrul ăsta”, concluzionează Marius.

Construcţia EvoHouse a început în primăvara anului 2014 şi, probabil, va fi finalizată la sfârşitul verii, când se va muta acolo Bela Barabas, beneficiarul construcţiei şi membru al echipei EvoTeam.

Conceptul de casă pasivă începe să prindă tot mai mult, în special în rândul tinerilor, care îşi doresc independenţă pe toate planurile, inclusiv cel energetic. Conform statisticilor, în anul 2010, în Europa existau 25.000 de structuri certificate pasivhaus, cele mai multe dintre ele aflându-se în ţările nordice.

În România au mai fost construite câteva case pasive, cum ar fi cele de la Dumbrăviţa şi de la Sfântu Gheorghe. Acestea însă nu sunt încă certificate. Un alt proiect bine cunoscut, din România, este casa pasivăChe, finalizată anul trecut de o echipă de arhitecţi români. Aceasta e amplasată în apropiere de Suceava şi, momentan, e în curs de certificare.