MOLDOVENII.MD

Experimentul șocant a psihologului

Copiilor cu vârstele cuprinse între 12 și 18 ani a fost propus să-și petreacă opt ore în singurătate, excluzîndu-se posibilitatea de a utiliza mijloacele de comunicare (telefoane mobile, internet).

La fel le-a fost interzis să pornească calculatorul, orice gadget-uri, radio și TV.

Dar se permitea o serie de ocupații clasice: scriere, citire, joc pe instrumente muzicale, desen, artizanat, cântare, plimbare, etc.

Autorul experimentului a vrut să dovedească ipoteza că, astăzi, copiii  se distrează prea mult, nu sunt capabili să-și găsească o ocupație și nu își știu propria lume interioară. Potrivit regulilor a experimentului, copiii trebuiau să vie a doua zi și să povestească cum a trecut testul de singurătate. Le-a fost permis să-și descrie starea în timpul experimentului, să înregistreze acțiunile și gândurile. În caz de supra-anxietate, disconfort sau stres psihologul i-a recomandat să oprească imediat experimentul, notînd timpul și motivul încetării a acestuia.

La prima vedere, experimentul părea destul de inofensiv. La rezultate astfel de șocante nu se aștepta nimeni. Din cei 68 de participanți pînă la sfârșit au dus experimentul doar trei dintre ei - o fată și doi băieți. Trei au avut gînduri de sinucidere. Cinci au simțit "atacuri de panica ascuțite." La 27, s-au manifestat simptome vegetative directe - greață, transpirație, amețeli, bufeuri, dureri abdominale, un sentiment că le se ridică părul pe cap, etc. Practic toți au avut senzația de frică și anxietate.

Noutatea a situației, interesul și bucuria pentru întâlnirea cu sine au dispărut după 2-3 ore. Doar zece copii, din cei care au întrerupt experimentului au simțit anxietate după trei (sau mai multe) ore de singurătate.

Fată eroică, care a adus experimentul până la capăt, a adus jurnalul, unde a descris în detaliu starea sa timp de opt ore. Atunci părul de pe cap i sa ridicat la doamna psiholog. Din motive etice, ea nu a publicat aceste înregistrări.

Ce au făcut adolescenții în timpul experimentului:

- găteau măncare, măncau;
- au citit sau au încercat să citească;
- au făcut temele școlare (era vacanță, dar din disperare mulți s-au luat de manuale);
- se uitau pe fereastră sau au umblat prin casă;
- au ieșit în stradă și s-au pornit într-un magazin sau cafenea (comunicarea a fost interzisă în condițiile experimentului, dar ei au decis că vânzătorii sau casierile - nu se iau în considerare);
- strîngeau puzzle sau "Lego";
- au desenat sau au încercat să picteze;
- se spălau;
- făceau curat în cameră sau apartament;
- s-au jucat cu câinele sau pisică;
- făceau fitness sau gimnastică;
- și - au scris propriile lor senzatii sau gânduri, au scris o scrisoare;
- au jucat la chitară, pian (unu - la flaut);
- trei au scris poezii sau proza;
- un băiețel timp de aproape cinci ore mergea prin oraș cu autobuze și troleibuze;
- o fată a brodat;
- un băiat a mers la un parc de distracții și timp de trei ore s-a „distrat”  pînă la greaţă;
- un tânăr a trecut Petersburgul de la un capăt la altul (aproximativ 25 km);
- o fată s-a dus în Muzeul de istorie politică și un băiat - în grădina zoologică;
- o fată s-a rugat

Practic toți din ei, la un moment dat, au încercat să adoarmă, dar nimeni nu putut, pentru că în cap îi veneau gânduri “tîmpite”.

După încetarea experimentului, 14 adolescenti s-au băgat în rețelele sociale, 20 au sunat de pe telefon mobil prietenilor, trei și-au sunat părinții, cinci s-au dus la prieteni acasă sau în curte. Restul au pornit TVul sau jocuri pe calculator. În plus, aproape toți și aproape imediat au pornit muzica și au pus căștile pe urechi.

Toată frica și toate simptomele au dispărut imediat după încetarea experimentului.

Ulterior, 63 de adolescenţi au recunoscut că experimentul a fost interesant şi util pentru autodezvoltare. Şase din eu au repetat experimentul şi din a 2-3 dată le s-a primit.

Analizînd sentimentele sale în timpul experimentului, 51 de copii au folosit fraza "dependența", "se pare, eu nu pot trăi fără ...", "doza", "depresie", "retragere", "am nevoie tot timpul de...", "sunt legat de ac ", etc. Toți fără excepție, au fost foarte surprinși de gândurile ce treceau prin cap în timpul experimentului, dar nu au reușit să le acorde atenție, din cauza deteriorării a stării generale.

Unul dintre cei doi băieți care a terminat cu succes experimentul, timp de opt ore a construit un model de corabie, cu o pauză la masă și pentru o plimbare cu câinele. Altul făcea ordine și sistematiza colecțiile sale, apoi a răsădit flori. Nici unul, nici altul în timpul experimentului nu a avut emoții negative și nu a remarcat apariția unor gânduri "ciudate".

După așa rezultate, psihologul de ​​familie a fost speriat. Ipoteza este o ipoteză, dar atunci când ea se confirmă într-un mod așa de clar ...

Și să nu uităm, că în experiment s-au implicat doar cei, care au fost interesați și au stat de acord.