Farmacia la uşa casei
Farmacia la uşa casei
(Din cartea “Permacultura” lui Sepp Holzer,
traducere din limba germană Nikolaeva E.I., Barnaul)
O gamă largă de plante medicinale transformă grădina ţărănească din fiecare casă într-o sursă inepuizabilă de diferite preparate medicale, deoarece până la medici şi moaşe adesea a fost dificil să ajungi, şi se cerea o grămadă de timp până când aceştia ar sosi la locul de destinaţie. Pe de altă parte, ţăranii înţelegeau foarte bine că acest lux pentru ei este inaccesibil. Prin urmare, în fiecare gospodărie ţărănească se găsea toată bogăţia şi diversitatea plantelor medicinale necesare, care erau utilizate.
Fiecare ţărancă avea reţetele sale conform cărora ea prepara unguente medicinale, tincturi, comprese, tencuieli şi ceaiuri. Ţăranii transmiteau aceste reţete din generaţie în generaţie, mai ales, în cadrul aceleiaşi familii şi cu timpul le îmbunătăţeau. În diferite gospodării cultivau o varietate de plante pentru aplicare. Dacă în familie trăiau oameni cu boli speciale, oamenii, care aveau nevoie de îngrijire, - apoi ţăranii selectau acele ierburi, care erau necesare pentru acest pacient. Dacă în familia noastră cineva cădea bolnav, prima cale a mamei mele ducea în grădină. Ea cunoştea ierburi pentru fiecare boală, pe care le folosea multilateral, în toate forme. Din mentă, melissă şi althaea ea prepara pentru noi ceai, şi tusa trecea. Deoarece influenţa benefică a althaea la dureri de gât, tuse, temperatură înaltă a fost studiată şi dovedită ştiinţific.
Ierburile îşi găseau aplicarea nu numai la bolile acute şi în scopuri strict medicale, dar şi la gătit. În diverse bucate mama utiliza, în funcţie de locaţie şi de gust, mai multe sau mai puţine ierburi medicinale (leuştean, cimbru, usturoi, etc.). Mulţi dintre dvs. cunosc acum aceste plante numai ca fiind picante. Totodată, anume aceste plante medicinale sunt deosebit de importante şi astăzi sunt utilizate inconştient de multe persoane. De exemplu, leuştean îmbunătăţeşte pofta de mâncare, stimulează digestia şi acţionează ca un diuretic. Cimbru are un efect bactericid şi proprietăţile lui îmbunătăţesc digestia, el face multe feluri de mâncare, în special carnea şi mezeluri, mai asimilabile. Poate că este cauza de ce atît se potriveşte la gust cu aceste feluri de mâncare. În cele din urmă, usturoiul proaspăt măcinat acţionează ca un medicament antibacterian şi antimicrobian (de exemplu, împotriva bolilor fungice). În plus, utilizarea regulată a usturoiului scade chiar şi tensiunea arterială. În concluzie, usturoiul este un remediu excelent pentru prevenirea trombozelor, deoarece funcţionează împotriva cheagurilor de sânge în vasele sanguine. Acţiunea bactericidă a usturoiului, de asemenea, se foloseşte pentru protecţia plantelor. Ceaiul din usturoi (a opări o pereche de capete de usturoi zdrobite şi a sătura timp de o zi) se foloseşte foarte bine împotriva tuturor bolilor fungice (de exemplu, făinarii). Păduchii, de asemenea, nu sunt entuziasmaţi de un astfel de ceai puternic parfumat.
În gospodaria tărănească ierburile vindecă şi bolile animalelor. De exemplu, calendula (galbenele), creşte de sine stătător în fiecare curte. Această plantă înmoaie daune de toate tipurile, contribuind la vindecarea miraculoasă, şi inhibă inflamaţia. Ţăranii folosesc cu succes galbenele împotriva inflamaţiei ugerului. Ceaiul din calendulă a fost utilizat pentru purificarea (spălarea) şi clătirea. De asemenea, ştiu că galbenele au un efect excelent asupra pământului însuşi. Ele evacuează eliminările, produse de rădăcinile plantelor, - nematozi - care pot fi foarte dăunătoare pentru rădăcini, dacă apar în cantităţi foarte mari. Aşa că eu seamăn aceste ierburi creatoare şi, prin urmare, minunate şi terapeutice, din nou şi din nou, în diferite soluri şi terenuri, de preferinţă, joase şi umede, iar toamna colectez seminţele coapte pentru plantarea următoare.
Alt exemplu este valeriana sau odolean. Efectul calmant este bine cunoscut pretutindeni. Ceaiul din valeriană se aplică în medicina veterinară pentru convulsii şi colici. De asemenea, muşeţel (calmant împotriva convulsiilor, sedativ contra umflării abdomenului) ajută nu numai oamenilor, dar şi cailor, câinilor, puilor.
Multe plante care au fost folosite, creşteau nu numai în grădină, dar şi pe pajişte şi dealuri. Pelin, mullein, tătăneasa, rostopasca, urzica, manta, podbal, papadia, muşcata şi cicoarea sunt doar câteva exemple. Datorită aspectului neînsemnat, proprietăţile lor nu sunt percepute şi efectul terapeutic astăzi este uitat.
Când am crescut, am făcut cunoştinţă cu multe practici terapeutice naturale. Mama noastră de multe ori aducea de la bunica ei din Zauerfeld, lângă Tamsweg, plasturi şi unguente, dacă noi copiii aveam tuse sau dureri de stomac. Aşa-numită bandă de ajutor – este o masă, pregătită din produsele naturale, suprapusă (unsă) pe hârtie pentru copt, pe care o aplicau pe piept sau pe spate. Un efect special avea aşa-numitul “unguent-montana”, care ajuta rapid la tuse sufocante şi răceli. Ţăranii îl pregăteau din petalele florilor de plante medicinale, cea mai mare parte o constituiau petale de bujor - "Montana rose". Acest unguent avea o aromă intensă şi foarte plăcută şi noi, copiii ne supuneam cu plăcere tratamentului atunci, când am fost unşi cu acest unguent sau ne aplicau un plasture din el. O altă metodă eficientă de constrângere a răcelii: felii de ceapă, usturoi şi hrean, prăjite uşor, toate amestecate cu untură şi aplicate prin batistă caldă. Efectul de vindecare a acestei metode era uimitor de surprinzător.
De asemenea, ţăranii făceau extracte din unguent. Pentru acestă reţetă ei foloseau gudron de lemn (terebentină), care se scurgea din capac de larix. Ei îl amestecau cu diverse ierburi. De asemenea, din acest remediu preparau tencuieli. Îmi amintesc că acţiunea acestor unguente a fost atât de intensă şi insuportabilă, încât trebuia să scoatem bandajul; iar inflamaţiile şi rănile purulente se vindecau într-un timp scurt.
În fine, ţăranii produceau unguente pentru picioare din oase. Pentru aceste scopuri, ei păstrau în cursul anului oasele bovinelor şi porcinelor în lăzi speciale. Această ladă avea zăbrele pentru circulaţia aerului ca oasele ar putea să se usuce.
184