Fii lumină!
Cu câțiva ani în urmă, am rămas blocată într-un ambuteiaj împreună cu un autobuz din New York, plin de pasageri obosiți și iritați. Afară ploua torențial. În autobuz, bărbații mârâiau unii la alții — cine a început cearta și din ce motiv, nu știam.
Nimeni nu s-a gândit să cedeze locul unei femei însărcinate. Aerul era încărcat de supărare. Pe Seventh Avenue, șoferul a făcut un anunț. „Prieteni”, a spus el, „știu că pentru toți a fost o zi grea. Cu vremea sau cu ambuteiajele nu pot face nimic, dar ceva totuși pot face. Vă propun ca fiecare dintre voi să coboare prin ușa din față.
Eu voi întinde mâna. Când veți trece pe lângă mine, puneți în ea grijile și supărările voastre, bine? Voi merge mai departe, peste râul Hudson, și voi arunca toată această povară direct în apă. E în regulă?”
„E un magician”, m-am gândit eu. Pasagerii au râs. Fețele li s-au luminat. Oamenii aceștia petrecuseră ultima oră prefăcându-se că nu-și văd vecinii, iar acum au început să se privească în ochi — vorbește el serios?
Și vorbea serios. La următoarea stație, șoferul a strecurat mâna prin fereastra pentru bilete și a așteptat. Unul câte unul, pasagerii au coborât pe ușa din față și s-au prefăcut că pun ceva în palma lui. Unii au râs, alții au plâns — dar fiecare a atins mâna șoferului. La următoarea stație, șoferul și-a întins din nou mâna. Și așa a fost la fiecare stație — până la râu.
Lumea nu e simplă. Uneori e atât de complicată, încât devine greu să rămâi uman. Există zile îngrozitoare. Uneori ele se întind pe parcursul mai multor ani. Încerci să schimbi situația, dar nimic nu funcționează. Îți pierzi locul de muncă, banii, prietenii, credința și iubirea.
Privești evenimentele cumplite din știri. Ți-e frică. Te închizi complet în tine. Uneori, întunericul se lasă peste noi toți. Ai nevoie de lumină, dar nu o poți găsi. Dar dacă tu ești lumina? Dacă tu poți deveni sursa de lumină?
La fel ca șoferul acelui autobuz, care nu era o persoană celebră sau un învățător spiritual. Nu voia să-și ducă cunoașterea în lume. Era un simplu lucrător din domeniul serviciilor — unul dintre cei mai neobservați oameni. Dar puterea omului obișnuit este enormă, iar șoferul a reușit să o îndrepte spre ajutorul nostru, al tuturor. Când îmi este greu, îmi amintesc de acest șofer și mă întreb: ce pot face chiar acum ca să fiu lumină?
Desigur, nu pot opri încălzirea globală, nu pot pune capăt războaielor, nu pot schimba oamenii. Dar pot influența pe cei pe care îi întâlnesc, chiar dacă oficial nu ne cunoaștem. Comportamentul meu contează, pentru că nu trăiesc pe o insulă pustie. Tristețea și frica sunt contagioase, dar la fel de contagioase sunt și răbdarea, și generozitatea.
Fiecare dintre noi are o putere de influență mai mare decât bănuiește. Oricine am fi, oricât de mult ne-am afunda în treburile zilnice, cred că fiecare dintre noi poate lumina o mică parte din lume. Mai mult decât atât, cred că acesta este singurul mod de a lumina lumea: o stație după alta, până la râu.
Liz Gilbert
52