Formarea spaţiului ecologic din punct de vedere științific — partea 1

Originile de abordare a proiectării ecologice pot fi urmărite în istoria omenirii în clădiri arhitecturale, obiecte de uz casnic, arta decorativă și meserii. Întregul mediu spaţial dimensional, conceput și creat de oameni, reprezintă materializarea opiniilor sociale, politice, ideologice, culturale și estetice, posibilitățile economice și tehnologice ale societății. Imaginea, decorul, designul, spaţiul funcţional şi obiecte care îl umple reflectă concepţia despre lume în societate și nivelul de dezvoltare tehnologică.

Cel de-al doilea nivel practic (aplicat) de modelare ecologică a spațiului arhitectural este determinat de sarcinile practice și reflectă specificul abordării spațiale în ecologie și principiile sale:

- principiul de resurse al spațiului care corespunde cu ideea de normativitate, economie, suficiență rezonabilă;

- principiul unicității, fenomenului, de relevanță a formelor spațiului în contextul de planificare, vizualizare, social, psihologic, funcțional, semnificativ și simbolic;

- principiul cronologic reflectând natura unui proces de interacțiune umană cu mediul, care corespunde cu abordarea de recurenţă ciclică în formarea unui spațiu arhitectural;

- principiul arhetipic reflectând criteriile ecologice, de forme și mijloace de compoziție arhetipice;

- principiul echilibrului energetic şi informaţional în crearea armoniei fizice şi psihice, armoniei dintre om și mediul său;

- ideea de alternativitate a dezvoltării teritoriale corespunde bazelor de sinergie și metodelor de organizare a spațiului multidimensional care sugerează modelarea variantelor alternative în ecologizarea mediului arhitectural.