Frumusețea unică a pădurii pietrificate
Mii și mii de copaci ce nu sunt din lemn ci reprezinеă fosile împietrite asemănătoare cu nişte pepite prețioase împrăștiate de-a lungul deșertului Arizona. Sunt tulpine de copaci o dată vii, acum transformaţi în piatră.
Călătorind prin deşertul Painted în 1851, locotenentul Lorenzo Sitgrivz, a dat accidental peste rămășițele pădurii. Niciodată nu a mai întîlnit aşa ceva. Deși copacii aratau ca vii, ei nu erau arborii reali cu muguri și frunze, ci din piatră, buşteni multicolori din mineralul cuarț cristalizat.
Această descoperire a dat naștere la multe întrebări, două dintre care sunt foarte importante. Prima întrebare este modul în care aceste blocuri și cioturi au ajuns în mijlocul unui deșert fierbinte? Pînă la urma, aici nu ar putea să crească și supraviețui căldurii toride, niciun copac. A doua întrebare se referă la procesul: dacă acești copaci au fost vii, cum lemnul lor, scoarţa, seva s-a transformat in blocuri de piatră ?
Indienii Navajos, locuitorii acestor meleaguri, considerau aceşti buşteni dungaţi ce strălucesc la soare, drept scheletul gigantului mitologic Yetso. Indienii dintr- un alt trib - Paiute - credeau că aceştia sunt săgeţile zeului tunetului Şinau Va.
Arborii de piatră din cea mai mare Pădure Pietrificată de pe planetă de fapt sunt rezultatul unui proces natural care a început multe milioane de ani în urmă, din momentul când deșertul Arizona era o cîmpie supusă inundaţiilor. În partea de Sud creşteau copaci giganţi de conifere, iar spre munţi, pe pantele laterale ale vulcanilor, se deplasau dinozaurii. Copacii aveau un diametru de aproximativ 2 metri şi o înălţime de până la 30 de metri, cei singuratici erau şi mai mari.
Arborii pietrificați au dobîndit o mare varietate de nuanțe în timpul procesulului natural de cristalizare. În cazul în care unele minerale erau insuficiente, moleculele de siliciu s-au transformat treptat în cuarț pur, astfel din el şi constau majoritatea copacilor pietrificați. În acest proces de cristalizare s-au format mai multe pietre semipreţioase: ametist, agat, jasp, onix şi carneol. Dar, indiferent de compoziția lor chimică, cristalele de cuarţ au căpătat treptat forma celulelor vegetale lemnoase, creând în cele din urmă copii exacte ale structurilor de lemn, întregul proces avînd loc la o adâncime de cel puțin 300 de metri.
Copacii pietrificați ar fi putut rămâne la adâncime, însă au ieşit la suprafaţă ca rezultat al mișcărilor puternice în scoarța terestră, cu aproximativ 65 de milioane de ani în urmă, când au apărut munţii Stîncoşi ce au provocat mișcările pămîntului în acest loc. Astfel, rămăşiţile copacilor fosilizaţi au fost aruncate la suprafaţă.
ABONAȚI-VĂ 
182