MOLDOVENII.MD

Frumusețea unică a pădurii pietrificate

Mii și mii de copaci ce nu sunt  din lemn ci  reprezinеă fosile împietrite asemănătoare cu nişte pepite prețioase  împrăștiate de-a lungul deșertului Arizona. Sunt tulpine de  copaci o dată vii, acum transformaţi în piatră.
Călătorind prin deşertul Painted  în 1851, locotenentul  Lorenzo Sitgrivz, a dat accidental peste rămășițele pădurii. Niciodată nu a mai întîlnit aşa ceva. Deși copacii aratau ca vii, ei nu erau arborii reali cu muguri și frunze, ci din piatră, buşteni  multicolori  din mineralul  cuarț cristalizat.
Această descoperire a dat naștere la multe întrebări, două dintre care sunt foarte importante. Prima întrebare este modul în care aceste blocuri și cioturi au ajuns în mijlocul unui deșert fierbinte? Pînă la urma, aici nu ar putea să crească și  supraviețui căldurii toride, niciun copac. A doua întrebare se referă la  procesul: dacă acești copaci au fost vii, cum lemnul lor, scoarţa, seva s-a transformat in blocuri de piatră ?

Indienii Navajos, locuitorii acestor meleaguri, considerau aceşti buşteni dungaţi ce strălucesc la soare, drept scheletul gigantului mitologic Yetso. Indienii dintr- un alt trib - Paiute -  credeau că aceştia sunt săgeţile zeului tunetului  Şinau Va.
Arborii de piatră din cea mai mare Pădure Pietrificată de pe planetă  de fapt sunt rezultatul  unui proces  natural care a început multe milioane de ani în urmă,  din  momentul când deșertul Arizona  era o cîmpie supusă  inundaţiilor. În partea de Sud  creşteau copaci giganţi de conifere, iar spre munţi, pe pantele laterale ale vulcanilor, se deplasau dinozaurii. Copacii aveau un  diametru de aproximativ 2 metri  şi o înălţime de până la 30 de metri, cei singuratici erau şi mai mari.
Arborii pietrificați au dobîndit o mare varietate de nuanțe în timpul procesulului natural de cristalizare. În cazul în care unele minerale erau insuficiente, moleculele de siliciu s-au transformat treptat în cuarț pur, astfel din el şi  constau  majoritatea  copacilor pietrificați. În acest proces de cristalizare s-au format mai multe pietre semipreţioase: ametist, agat, jasp, onix şi carneol. Dar, indiferent de compoziția lor chimică, cristalele de cuarţ  au căpătat treptat forma celulelor vegetale lemnoase, creând în cele din urmă copii exacte ale structurilor de lemn, întregul proces  avînd loc la o adâncime de cel puțin 300 de metri.
Copacii pietrificați ar fi putut rămâne la adâncime, însă au ieşit la suprafaţă ca rezultat al mișcărilor puternice în scoarța terestră,  cu aproximativ 65 de milioane de ani în urmă, când  au apărut munţii Stîncoşi  ce au provocat  mișcările pămîntului  în acest loc. Astfel, rămăşiţile copacilor fosilizaţi au fost aruncate la  suprafaţă.