Germania trece la biocombustibil E10
Germania trece la biocombustibil E10
Guvernul Germaniei de la 1 ianuarie 2011 intenţionează să trecă la utilizarea pe scară largă a benzinei cu conţinutul de 10% din biosuplimente. Începând cu anul viitor, proprietarii vehiculelor cu motoare pe benzină le vor alimenta cu un amestec de benzină şi etanol cunoscut în toată lumea sub numele de E10 sau "gazohol".
Un amestec de E10 este răspândit pe scară largă în multe ţări. Mai ales ar trebui să evedenţiem Brazilia, în care "gazohol" a devenit combustibil esenţial. Germania, ca şi alte ţări din UE, de asemenea, nu stă deoparte, şi stimulează puternic dezvoltarea pieţei interne cu biocombustibili. Şi astăzi, în majoritatea ţărilor europene, rata de biosuplimente în benzina şi motorina vândute variază de la 2% la 10%. Dar este interesant de menţionat că, adoptarea " deciziei “volitive” a guvernului german cu privire la tranziţia la E10, în ultimii ani, a fost amânată în mod repetat. Iar motivul a fost îngrijorarea că mulţi proprietari ai maşinilor se vor confrunta cu provocări semnificative, deoarece motoarele modelelor anterioare, pur şi simplu, nu au fost proiectate pentru a rula pe amestecuril de benzină-etanol. Dar, aparent, că până în 2011, parcul de vehicule utilizate nu var fi atât de semnificativ, şi tranziţia la E10 va fi mai puţin "dureroasă". Şi, după cum, benzinariile germane un timp oarecere vor vinde şi benzina "tradiţională" la egalitate cu E10, posesorii autovehiculelor, fabricate cu 5 - 10 ani în urmă, pot să nu se facă griji, că în 2011 vor fi lăsaţi fără combustibil.
Şi care este avantajul real al etanolului? Şi de ce acesta este adăugat în benzină? Pentru a răspunde la aceste întrebări, în primul rând, trebuie să clarificăm înseşi noţiunea de etanol. Etanolul nu este nimic ca o soluţie de alcool obţinută prin prelucrarea culturilor agricole. Dar, spre deosebire de alcoolul obişnuit, etanol practic nu conţine apă şi include impurităţi de uleiuri de fuzel şi metanol, ceea ce îl face impropriu pentru industria alimentară. Pentru a produce etanol este utilizată trestia de zahăr (Brazilia), porumb (SUA), grâul şi sfecla de zahăr (Europa). În acelaşi timp, producţia de etanol se dezvoltă în altă direcţie, acesta, de asemenea, este produs din biomasă. În această ultimă metodă de producţie (aşa-numită etanolă de a doua generaţie) pot fi folosite ca materie primă, chiar şi deşeuri de la industria lemnului.
Şi acum întrebarea de ce benzina modernă este diluată cu etanol. Principalul motiv este de a reduce nivelul de poluare a vehiculelor moderne şi a reduce dependenţa de petrol. Etanol la ardere nu emită agenţi cancerigeni sau componente toxice (cum ar fi benzina), iar cantitatea emisiilor de gaze cu efect de seră este redusă cu cel puţin 20%. În ceea ce priveşte beneficiile, etanol nu este doar capabil de a îmbunătăţi situaţia ecologică din lume (cel puţin în parte), el încă mai are multe avantaje.
Astfel, etanol comparativ cu benzina, are un rating mai mare de cifră octanică (100 – 108 de unităţi), o viscozitate mare (ceea ce facilitează startul rece), şi o temperatură de auto-aprindere de 420 ° C faţă de 300 ° C pentru benzină. În plus, producţia acestui tip de combustibil este adesea mai rentabilă, ceea ce face costul etanolului mai mic. Să nu uităm de diferite stimulente şi subvenţii guvernamentale pe care le primesc producătorii etanolului. Acest lucru influenţează, de asemenea, preţul final al biocombustibilului. Dar, desigur, etanol, ca şi orice alt combustibil, are, de asemenea dezavantajele sale.
Principalul dezavantaj al etanolului este legat de capacitatea sa de căldură mai mică (27.000 kJ / kg faţă de 42.000 kJ / kg de benzină). Cu alte cuvinte, dacă vom folosi etanol în loc de benzină, consumul său va fi mai mare. Deşi, într-o mare măsură, acest "efect", este compensat de o "densitate" mai mare de ardere, care prevede un număr de cifră octanică înaltă, precum şi oxygen, conţinut în etanol. O altă "problemă" este legată de conţinutul de apă în etanol, care rămâne chiar şi după o curăţare mai amănunţită (cunoscută sub numele de deshidratare). Problema este că etanolul are o mare conductivitate electrică, care, în combinaţie cu apă, îl face destul de "coroziv". Astfel, etanol de slabă calitate poate provoca coroziunea părţilor de metal (zinc, plumb, aluminiu, otel), ale motorului. Dar, de exemplu, în Brazilia, producătorii auto au decis să elimină acest neajuns prin înlocuirea unor piese metalice pe cele din nichel. În general, această problemă se elimină prin introducerea în etanol a aditivilor speciale care îşi reduc "agresiunea" la metale.
În ciuda deciziei guvernului german, nu putem spune că ştirea despre "inovaţia" viitoare a fost întâmpinată cu "entuziasm" în rândul proprietarilor germani de automobile. Dar, aşa cum pentru a finaliza trecerea la biocombustibil E10 – sunt mai puţin de 2 luni, nemulţumiţilor automobilişti nu le rămâne altceva, decât să "tolereze" şi să pregătească maşinile pentru anul nou ce vine.
192