MOLDOVENII.MD

Grădini. Îngrăşăminte naturale. Îngrăşăminte pe bază de ierburi

Grădini. Îngrăşăminte naturale. Îngrăşăminte pe bază de ierburi

Din cartea “Permacultura” lui Sepp Holzer,
traducere din limba germană Nikolaeva E.I, Barnaul).

Îngrăşăminte pe bază de ierburi

În timpul copilăriei mele, ţăranii încă cunoşteau foarte bine efectul şi pregătirea îngrăşămintelor din iarbă. În funcţie de ceea ce doream şi ceea ce aveam în disponibilitate, pregăteam îngrăşăminte dintr-o varietate de componente. Şi fiecare dezvolta "reţeta" lui proprie. 

Odată cu introducerea îngrăşămintelor minerale şi a mijloacelor sintetice, cunoştinţe despre utilizarea îngrăşămintelor din plante în mai multe regiuni au dispărut. În schimb, acum învăţăm cum să pulverizăm şi să fertilizăm "corect", suportând cu greu substanţele  toxice acute. Consecinţele negative de lungă durată, care fac parte din  lumea din jurul nostru, prin introducerea unor mijloace de pulverizare şi a îngrăşămintelor artificiale, pentru mulţi dintre apropiaţii noştri rămân neobservate. În termene scurte toate aceste îngrăşăminte, parcă sunt justificate. Cine vrea să fie responsabil pentru natură, trebuie să se dezică de utilizarea substanţelor chimice pe câmpuri, grădini şi livezi.

Natura a pregătit suficiente plante, din care, datorită conţinutului lor intern mai bun, se pot face extrase excelente şi îngrăşăminte complete. Pentru extractele din ierburi se folosesc plante nou-cosite sau proaspăt uscate  timp de o zi.  Ele sunt înmuiate în apă rece, apoi extrasul poate fi pulverizat. Efectul după extrase poate fi diferit.

Mai ales îmi place extrasul universal din urzică: datorită conţinutului ridicat de azot, acesta acţionează ca un îngrăşământ bun, care întăreşte plante, şi, în primul rând, astfel de legume, cum ar fi dovlecei, castraveţi, varză. Pentru mazăre şi fasole acest îngrăşămînt nu poate fi aplicat din cauza pericolului de surplus de azot. Acest extras are un efect foarte bun împotriva căderii frunzelor. Păduchii, de asemenea, nu pot suferi mirosul urzicii, pe de o parte, şi pe de altă parte, - arderea (din cauza otravei de urzici), care are o acţiune vizibilă. Prepararea unei extracţii pe apă rece este mai efecietă, deoarece fiertura se fierbe, ceea ce înseamnă consumul energiei suplimentare. Mai ales, dacă doriţi să pregătiţi un volum mare. Cred că fierberea nu este necesară. Dacă am nevoie de o substanţă mai intensivă, pur şi simplu necesită un timp mai îndelungat pentru prepararea extractului, mestecându-l în mod regulat. Conţinutul va ajunge la gradul de pregătire şi va fi un excelent îngrăşământ de iarbă. Îngrăşămintele sunt atât de săturate, încît pot fi folosite numai în formă diluată. Îngrăşăminte pe bază de plante au un efect respectiv, acestea consolidează plante, şi, de asemenea, previn bolile, în mod firesc au grijă de creşterea plantelor, chiar şi la apariţia excesivă a anumitor insecte. Plantele sănătoase şi puternice sunt mai rezistente împotriva agenţilor patogeni; chiar şi insecte (dăunători), în primul rând, caută plante slăbite. Substanţele naturale din plante pot fi foarte uşor pregătite şi nu costă nimic. Este surprinzător faptul, că până în prezent sunt puţin folosite.

Tehnica  mea

Cel mai bine să folosim plante locale. Nu cred oportun să aducem în acest scop, plante din alte locuri, chiar dacă acestea sunt oferite de reviste de specialitate. Pentru pregătirea îngrăşământului se potrivesc aproape toate ierburile. Pentru a obţine un îngrăşământ bun este necesar doar de ţinut suficient de lung rădăcinile, frunzele şi tulpinile în rezervor cu apă.

Pregătirea mijloacelor pentru controlul dăunătorilor necesită o atenţie de lungă durată şi mai precisă. Pentru îngrăşământ-lichid eu aleg plante cu un efect special - ca, de exemplu, uleiuri esenţiale, sau după conţinutul de amaraciune şi otravă. La alegere, eu mă băzez pe sentimentele şi cunostinţele mele, pe care le-am acumulat mulţi ani. Eu întotdeauna folosesc un amestec de plante noi, deoarece anume în acest domeniu se poate experimenta şi învăţa. În cazul în care n-am folosit înainte un anumit set de plante, prepar o perfuzie experiementală. Folosesc pentru extract apă proaspătă de la izvor. Apa de la robinet în mare parte este artificială şi sterilizată. Aceasta se trece prin filtre, se iradiază, şi se clorinează pentru a se potrivi normelor de apă potabilă. De aceea pentru mine aceasta apă este "moartă" şi nu se foloseşte pentru băut. Desigur, m-am obişnuit cu sursa proaspătă în curtea noastră, şi întotdeauna când sunt în oraş, evit să cumpăr acolo apă. Am oroare de  gustul ei. Dacă destul de mult  bei această apă, gustul ei nu se simte. Acelaşi lucru se întâmplă cu căpşuni şi tomate coapte şi nepulverizate, gustul natural al cărora  mulţi deja nu-l ştiu. Dacă nu aveţi apă de la izvor, puteţi folosi apa de ploaie colectată. În orice caz, această apă e mai bună, decât apa de la robinet. În calitate de rezervor puteţi folosi containere cu capaci, expuse în stradă. Capacitatea poate fi din lemn sau materiale artificiale. Eu nu folosesc containerul metallic, deoarece extractul de plante în procesul de gătire poate reacţiona la metal şi dobândi proprietăţi suplimentare nedorite. La intervale scurte de timp (la fiecare două zile) testez conţinutul la prezenţa ciupercii sau a altor simptome nedorite şi urmăresc, dacă se petrec procese relevante. Dacă sunt mulţumit de conţinutul, utilizez  îngrăşământul pregătit. În cazul în care efectul dorit este încă insuficient, eu experimentez în continuare. Uneori adaug alte plantă, sau le mai las în container, astfel conţinutul substanţei şi efectul ei vor creşte. După observaţie lungă veţi putea să preparaţi, prin astfel de experimente, reţete dvs. proprii şi să alegeţi plante pentru îngrăşăminte eficiente din iarbă, care sunt cele mai potrivite pentru zonele respective.

În timpul gătitului este important ca în container să fie suficiente substanţe acide. Pentru a face acest lucru, las capacul întredeschis şi  continui să amestec regulat conţinutul cu un băţ de lemn. Într-un loc cald, cu lumina directă a soarelui procesul de gătire este mult mai rapid. În locuri nu prea însorite, procesul poate dura o lună. Veţi afla despre pregătire, când îngrăşământul nu va face spumă şi va vea o culoare închisă.

Descrierea exactă a compatibilităţii plantelor, temperaturii, cantităţii de apă şi plante, precum şi a dozei de folosire, nu cred că este importantă. Lucru cel mai simplu şi mai sigur constă în efectuarea independentă a cercetărilor şi căutarea mijloacelor adecvate de concentrare necesară pentru o anumită localitate.

Un amestec de ierburi, pe care îl folosesc des, se compune, în principal, din urzică (extras de azot) şi tătăneasa (potasiu). Aici adaug cu plăcere vetrice şi pelin. Acest amestec este un îngrăşământ bun şi măreşte rezistenţa plantelor. În plus, acţionează împotriva băieţilor poznaşi şi căpuşelor, în primul rând, din cauza prezenţei pelinului amar. Dacă suspectez o mulţime de persoane, care doresc să culeagă plantele mele, măresc conţinutul pelinului amar până când planta va ajunge la dezvoltarea dorită.

Sursa