Hrişca – proprietăţi utile

Hrișca conține 18 aminoacizi, fier, calciu, fosfor, potasiu, cupru, iod, zinc, bor, fluor, molibden, cobalt, precum și vitaminele B1, B2, B9 (acidul folic), PP, vitamina E.

Partea terestră a plantei de hrişcă conţine rutina, fagopirin, acid pro-katehin, acid galic, acid chlorogenic și acid caffeic, semințele – proteine, amidon, zahăr, grăsimi, ulei, acizi organici (acid maleic, acid menolin, acid oxalic, acid malic și acid citric), riboflavina, tiamina, fosfor, fier . În funcție de conținutul de lizină și metionină, proteinele hriștei depășesc toate cerealele și se caracterizează printr-o absorbție înaltă - până la 80%.

Hrişca este un produs dietetic valoros în proteine şi sărac în carbohidraţi.

În hrișcă se conţine mult acid folic, care stimulează sângele, creşte rezistenţa şi capacitatea organismului de a rezista la multe maladii. Potrivit conținutului de grăsimi în toate cerealele comestibile, hrişca cedează doar fulgilor de ovăz și de mei, iar după conținutului de proteine depăşeşte toate acestea.

Hrişca se recomandă la ateroscleroză, maladii de ficat, hipertensiunea arterială, edeme de origine diferită. Preparatele din frunzele şi florile de hrişcă, reduc fragilitatea și permeabilitatea vaselor de sânge, accelerează vindecarea rănilor, au un efect benefic asupra maladiilor tractului respirator superior, scarlatina, rujeola, boala radiaţiilor. Efectele diverse ale hriştei, oamenii de știință le explică nu numai prin compoziţia chimică bogată, dar, de asemenea, printr-un conținut ridicat de rutină în frunze și flori, având o acțiune de vitamina P.

Hrişca este o plantă ecologic curată, nepretenţioasă la sol, ea se cultivă fără îngrăşăminte chimice. Ea nu se teme de buruieni, le elimină de sine stătător din câmp, prin urmare pentru cultivarea ei nu sunt utilizate pesticide.

Este de dorit să utilizăm anume crupe crude, neprăjite sau neaburite. Deoarece, în urma tratamentului termic se distrug toate vitaminele, mineralele, toate substanţele nutritive în care este atât de abundentă hrişca verde.

Hrișcă proaspătă este extrem de utilă pentru diverse maladii vasculare, boli reumatice și artrită. Aceasta îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, întăreşte sistemul imunitar. Consumul hriștei verde promovează excreția din organism a colesterolului în exces, a toxinelor şi metalelor grele, pe care le primim din copilărie împreună cu vaccinele.

Acidul citric şi acidul malic cu care este foarte bogată hrişca, sunt catalizatori pentru digestie. Hrișcă conține acizi organici care promovează digestia.

Proprietățile antioxidante ale compușilor fenolici de hrişcă protejează produsul de înăcrire mai mult decât toate celelalte tipuri de cereale. Apropo, hrişca nu râncezeşte în timpul depozitării îndelungate, nu mucegăieşte la umezeală.

Hrișcă ca substanţă hematonică se foloseşte pentru anemie, leucemie, de asemenea, se recomandă pentru ateroscleroza, bolile coronariene de inima și hipertensiune arterială. Ea crește puterea musculară şi rezistenţa.

Hrişca este recomandată la maladiile de pancreas şi de tractul gastro-intestinal. Hrişca este un bun remediu pentru arsuri la stomac (cerealele crude sunt mestecate câte puţin); ea se recomandă în caz de încălcare a proceselor metabolice din organism, obezitate şi diabet zaharat.

Hrișcă reduce nivelul de colesterol "rău" din sânge (la un consum regulat). Deoarece ea elimină bine lichidul, se recomandă la tratarea plămânilor slăbiţi - elimină flegma groasă din bronhii, calmează tusea uscată.