MOLDOVENII.MD

Hyperborea pe Peninsula Kola (+Foto)

Primele informații despre Hyperborea datează din antichitate. Istoricii antici menționau hyperboreenii. Cuvântul „hyperborean” însemna „cel care trăiește dincolo de Boreu (vântul de nord)” sau „cel care trăiește la nord”. Conform surselor antice, locuitorii Hyperboreei dețineau o cantitate enormă de cunoștințe, mult mai mare decât cea a grecilor antici. De altfel, eroii greci antici Apollo, Heracle și Perseu aveau epitetele „Hyperborean”.

Se presupune că Hyperborea a existat la Polul Nord cu 20000 – 4000 de ani în urmă. Era un mare continent cu un climat destul de blând, asemănător celui mediteranean. Acolo trăiau animale iubitoare de căldură și creștea o vegetație luxuriantă. În centrul său – la pol – se afla legendara munte Meru.

Hyperboreenii aveau multe abilități – puteau controla vremea, zburau pe distanțe mari (nu degeaba Perseu Hyperboreanul era înfățișat cu aripioare la sandale), construiau clădiri mari și multe altele. Nu se îmbolnăveau niciodată și trăiau fără certuri în fericire eternă. Dacă locuitorii Hyperboreei se săturau de viață, își încheiau existența terestră sărind în mare de pe stânci înalte.

Hyperborea a dispărut (a fost acoperită de apă) din cauza unui cataclism. Conform uneia dintre versiuni, cauza distrugerii celei mai vechi civilizații a fost deplasarea polilor magnetici ai Pământului și, în consecință, schimbarea bruscă a climei și creșterea nivelului apei în oceanul mondial.

Unii cercetători consideră că hyperboreenii supraviețuitori, care au reușit să se mute pe teritoriul Europei de Nord și Asiei, s-au răspândit în întreaga lume, formând noi popoare. Ei au construit piramidele din Egipt, templele din Grecia, au ridicat Stonehenge în Anglia. Unii dintre descendenții direcți ai hyperboreenilor sunt considerați a fi slavii. În multe mituri păgâne slave se menționează legendarul continent nordic. Poveștile despre Țara Soarelui, situată peste nouă ținuturi, apar frecvent în legendele rusești. Chiar și numele Peninsulei Kola provine din cel mai vechi nume indo-european pentru Soare – Kolo. Nu degeaba, în „Centuriile” sale, Nostradamus îi numea pe ruși „poporul hyperborean”.

Mulți oameni de știință s-au dedicat căutării dovezilor existenței civilizației antice. În 1595, Gerard Mercator a publicat o hartă pe care a indicat un continent necunoscut în centrul Oceanului de Nord, iar în jurul său țărmurile Eurasiei și Americii de Nord. Aceasta a fost precedată de o muncă lungă și minuțioasă de cercetare a rămășițelor hărților și textelor antice.

Există un alt document misterios – harta lumii a lui Piri Reis. Crearea ei datează din 1513. Pe ea sunt desenate toate continentele cu o precizie neobișnuită, inclusiv Antarctica încă nedescoperită, care era reprezentată fără gheață. Această precizie era posibilă doar folosind fotografii aeriene. Continentele de pe această hartă sunt desenate nu în poziția lor actuală, ci așa cum erau situate acum aproximativ 20000 de ani.

Căutările Hyperboreei au fost întreprinse și în Rusia. În secolul XX, pe fundul lacului Seidozer de pe Peninsula Kola, cercetătorii ruși au găsit rămășițe ale unor construcții antice și tuneluri subterane, iar în împrejurimile lacului – numeroase petroglife scrise în limba sanscrită. O altă descoperire recentă pe peninsulă au fost piramidele. Analiza datelor obținute în timpul studiului lor a arătat că vârsta piramidelor este de aproximativ 9000 de ani, adică de două ori mai veche decât cele egiptene. Piramidele de pe Kola sunt amplasate strict pe linia vest-est și, posibil, au fost folosite ca observatoriu.

Aici au fost descoperite și câteva peșteri, care pătrund adânc în pământ, în care încercând să intre, oamenii încep să simtă o frică inexplicabilă. Hyperborea păstrează cu fidelitate secretele sale.

Iată ce scria despre hyperboreeni savantul lumii antice Pliniu cel Bătrân: „Dincolo de Munții Hyperborei, dincolo de Aquilon, trăiește un popor fericit, numit hyperboreeni, care ajung la vârste foarte înaintate și sunt slăviți prin legende minunate... Soarele strălucește acolo timp de șase luni, și aceasta este doar o singură zi, când soarele nu dispare de la echinocțiul de primăvară până la cel de toamnă, astrele răsar acolo doar o dată pe an la solstițiul de vară și apun doar la solstițiul de iarnă. Această țară are un climat binecuvântat și este lipsită de orice vânt dăunător. Moartea vine acolo doar din cauza sațietății de viață... Nu se poate îndoia de existența acestui popor.”