În Islanda renaște conștiința de sine a poporului

În 2008, populația capitalei Islandei, adică două treimi din populația țării, a ieșit în stradă cerînd încetarea profanării tradițiilor strămoșilor și eliminarea oricăror procente, adică ei spun TARE, CLAR și FURIOS dobînzii - NU!

Bancherii încep să fluture cu documente cu sigilii ale guvernului, la care populația răspunde printr-o simplă declarație:

"Cine v-a dat aceste garanții? Iată de la ei și cereți, și lăsați poporul în pace".

Drept urmare, guvernul care acoperea băncile cade, premierul Geir Haarde este judecat pentru trădarea intereselor populației, iar în aprilie 2013, la putere în Islanda vine Sigmundur Gunnlaugsson, de 38 de ani, care naționalizează băncile și anulează procentele ipotecare pentru cetățenii țării.

După o luptă de 3 ani între populația indigenă și bancherii sioniști străini, populația cîștigă. În ciuda faptului că, pe parcursul celor trei ani de luptă, piața bursieră speculativă a Islandei s-a prăbușit cu 90%, PIB-ul a scăzut cu 10%, devalorizarea coroanei islandeze a fost de aproape 50% (de la 131 de coroane pe euro în 2007 la 240 de coroane pe euro în 2014), iar bugetul a fost suplinit, în principal, datorită ajutorului acordat de țările scandinave, începînd cu anul 2011, scăpînd de dominația bancherilor evrei, în țară a început o perioadă de prosperitate economică fără precedent.

Ocupînd locul 132 în lume după mărimea PIB, în 2017 țara intră ferm în topul celor mai bogate douăzeci de țări din lume: a 13-a în ceea ce privește indicele dezvoltării umane și a 19-a după PIB-ul pe cap de locuitor. Ca referință, Rusia după acești indicatori se situează pe locul 49 și, respectiv, pe locul 69.

...

Islanda a refuzat să plătească creditorilor din întreaga lume, a dat jos guvernul și a naționalizat resursele naturale.

În ultimul timp, se discută tot mai des"fenomenul islandez" – precum că în această țară a avut loc o revoluție economică liniștită a poporului împotriva oligarhiei financiare globale.

Ca urmare a crizei din 2008, Islanda a intrat brusc în faliment. Datoria externă a băncilor islandeze a devenit de 10 ori mai mare decît PIB-ul țării, iar krona a pierdut 85% din valoarea sa față de euro.

În martie 2010, a fost organizat un referendum, iar islandezii au decis să nu returneze fondurile creditorilor străini - Regatul Unit și Olanda - și să aducă în fața justiției finanțiștii care nu au reușit să fugă din țară. Locuitorii țării chiar au rescris constituția și, potrivit noului proiect, resursele naturale ale insulei se află exclusiv în proprietate publică.

Și aici acordul final - la sfîrșitul lunii octombrie 2015, Curtea Supremă de Justiție a Islandei a condamnat 26 de bancheri și oficialități pentru crime comise în ajunul crizei financiare din 2008, iar aceștia nu sînt simpli angajați ai băncilor, ci conducători de vîrf.