MOLDOVENII.MD

Îmbrăcăminte vindecătoare din țesături naturale

În vechime existau meșteri iscusiți care țeseau și torceau din tot ce aveau la îndemână: din salcie-plante (ivan-ceai), brusture, lobodă și chiar din ace de pin fierte, in, cânepă și urzică.

În trecut era cunoscută așa-numita „lână de pădure” – un material fibros obținut din ace de pin.

Pentru a obține „lâna de pin”, acele erau aburite, fierte în leșie, pieptănate, spălate și uscate.

Fibra rezultată era folosită la confecționarea hainelor tricotate călduroase. Îmbrăcămintea „din pin” era considerată nu doar călduroasă, ci și foarte benefică, prevenind reumatismul.

Din urzică se făceau, de asemenea, țesături, care erau destul de răspândite. Urzica pentru tors se recolta primăvara. Aceasta era o trestă gata pregătită, a cărei calitate fusese asigurată chiar de Natură – ploile și cețurile de toamnă, gerul iernii și dezghețul de primăvară.

Din fibrele lungi și subțiri – fuiorul – se țeseau pânze dense, din care apoi se coseau sarafane, cămăși, prosoape, lenjerie de pat – tot ce era necesar pentru o zestre vrednică.

Pânzele erau albite pe rouă și pe zăpadă, fierte în decoct de cenușă de lemn sau ușor colorate cu infuzie de mușețel și albăstrele. Din fibrele scurte și aspre – câlți și resturi – se țesea o pânză mai rară și mai grosieră, așa-numita „râdnină”, folosită pentru saci, pături, așternuturi și acoperit carele.

Din fibrele nefilate se împleteau frânghii și funii. Mai întâi, fibrele erau înmuiate timp de o zi într-un decoct de scoarță de stejar pentru a le spori rezistența.

Apoi erau împărțite în două părți, una dintre ele fiind vopsită în negru cu un decoct de mușchi ruginiu.

Frânghiile răsucite din fibre de două culori uimeau prin complexitatea și unicitatea desenului! Inul, cânepa, bambusul și urzica au proprietăți antiseptice și antifungice și elimină electricitatea statică.

Pentru omul urban, o asemenea îmbrăcăminte reprezintă un pas spre Natură. Resturile de urzică erau folosite ca câlți pentru izolarea dintre bârne și pentru astuparea crăpăturilor la construirea unei case noi.

Din fire de urzică se tricotau șosete-tălpici groase, purtate fără a fi scoase în caz de reumatism, brâie care încălzeau zona lombară în radiculită și căciuli, după purtarea cărora dispăreau migrenele.

INUL
Strămoșii noștri considerau că inul are proprietăți purificatoare și de protecție. Îmbrăcămintea din in era considerată „curată” și proteja corpul omului de boli. Există mai multe motive pentru aceasta:
– Inul are cea mai PUTERNICĂ energie dintre toate țesăturile.
– Fibrele de in protejează omul de depresii și nevroze.
– Inul este un antiseptic natural.

S-a observat că rănile se vindecă mai repede sub pansamente din in; cheia sănătății feminine și a unei stări excelente de bine este îmbrăcămintea din in. Inul este numit și „aer condiționat natural”.

El are o capacitate remarcabilă de a „respira” și posedă proprietăți bactericide rare – nici bacteriile, nici ciupercile nu se dezvoltă pe el.

Acest lucru este deosebit de important pentru persoanele cu piele sensibilă, predispuse la reacții alergice.

Principala proprietate a energiei inului este de a trezi o stare de calm și concentrare. Este materialul cel mai potrivit pentru oamenii activi, care nu doresc să-și irosească energia fără rost.

Inul ajută la direcționarea energiei în sensul potrivit și la concentrarea asupra unei activități concrete.
– Inul reduce nivelul de radiații și slăbește radiațiile gamma.

Pentru cei care lucrează mult timp la calculator, îmbrăcămintea din in este o adevărată „armură de protecție”.
– Medicii vorbesc despre capacitatea inului de a reduce inflamațiile, de a scădea temperatura corpului și de a regla schimbul de aer.
– Îmbrăcămintea din in răcorește vara (scăzând temperatura cu 4–5 grade), iar iarna încălzește.
– Oamenii de știință au stabilit că hainele din in sporesc rezistența organismului la infecții și virusuri.

În popor există o credință: „dacă ești obosit, îmbracă haine din in și puterile îți vor reveni, iar starea de spirit se va îmbunătăți”. Nu întâmplător denumirea latină a inului (Linum) se traduce prin „cel mai folositor”.