MOLDOVENII.MD

În magazin stătea o femeie frumoasă, privind produsele cosmetice (Povestire)

Adevărat, era frumoasă. Părul blond auriu, aranjat impecabil. O siluetă elegantă, cizme fine pe picioare zvelte. Și un chip îngrijit, cu un machiaj perfect, la care se muncise cu măiestrie. Femeia stătea nemișcată ca o statuie. O statuie a frumuseții.

Și atunci au intrat două fete vesele, foarte tinere, de vreo optsprezece ani. Îmbrăcate în haine fără formă, cu bocanci greoi pe platformă. Sprintene, suple, iuți. În tinerețe omul e iute și plin de viață... Fetele râdeau și alegeau o cosmetica ieftină. Vocile lor cristaline răsunau, chiar dacă încercau să vorbească mai încet.

Și femeia a devenit dintr-odată o statuie antică. Nu, nu și-a pierdut frumusețea. Ea a rămas, ca în statuile vechi. Dar era o altfel de frumusețe. Și deodată a devenit clar că e o femeie nemai tânără. Chiar dacă frumoasă.

Iar femeia se uita la fete cu tristețe. Înțelegea. Înțelegea zădărnicia eforturilor — atâtea depuse! Dar frumusețea îmbătrânește.

Știți, și frumusețea îmbătrânește, la fel cum îmbătrânesc pânzele pictorilor, pierzând culorile, acoperindu-se de o rețea fină de crăpături... Ca la Maupassant, când iubita pictorului a îmbrăcat o rochie identică cu a fiicei lor. Și s-a așezat lângă fiica de douăzeci de ani — ca într-un joc: găsește diferențele!

El le-a găsit imediat. Una era orbitor de tânără. Cealaltă — ofilită... Și mai bine ar fi fost ca mama să nu joace acest joc periculos. Diferențele se văd imediat, de îndată ce apare alături adevărata tinerețe...

E trist. Și nu trebuie să alergăm după tinerețe. Toți vorbesc despre „cultul tinereții”, că azi tinerețea e la modă. Că e indecent să fii în vârstă. Că trebuie să-ți ascunzi anii, tinerețea e râvnită, i se aduce închinare. Ea îi împinge în umbră pe cei care au pierdut-o...

Țvetaeva scria la începutul anilor ’30, la Paris, exact despre asta. Că peste tot domnește cultul tinereții. Că societatea cere să fii tânăr.

Vedeți, doar așa i se părea. Ca și nouă. Ea se schimba. Ca și noi. Este doar o particularitate a percepției. Asta-i tot. Nu există niciun cult al tinereții. Pur și simplu sunt tot mai puțini de vârsta noastră. Și tot mai mulți tineri. Noi îi observăm pentru că nu mai suntem tineri...

Femeia frumoasă a zâmbit. Și chipul ei s-a luminat. Nu a devenit mai tânăr. A devenit și mai frumos — parcă Afrodita însăși ar fi zâmbit. Îi plăcea să privească fetele tinere. Și a uitat de mica ei tristețe. De comparație. Pentru că era o adevărată frumusețe. Una autentică.
Adevăratele femei frumoase știu să vadă frumusețea celorlalți. Știu să o admire fără invidie...

Și de ce să invidiezi? Noi ne-am mâncat bomboanele. Am înghițit și pastilele amare. Am primit din plin săruturile și loviturile vieții. Ne-am mândrit cu hainele la modă. Am râs cu glasuri tinere. Ne-am dat cu cosmetica ieftină, nu-i așa?

Acum suntem într-un alt timp. La o altă vârstă. Și nu trebuie să fim prea triști. Doar observăm fețele tinere, luminoase și strălucitoare. Așa am fost și noi. Doar că acum suntem altfel. Tinerețea vorbește mai tare, se mișcă mai energic — și de aceea pare că îi împinge pe cei care nu mai sunt tineri.

Nu e așa.

Și femeia frumoasă a luat o pudră scumpă. Și bine a făcut. Și cel mai bun rimel. Perfect. Și un ruj discret. Vremea rujurilor stridente a trecut. A plătit și a plecat. Iar casierița i-a spus încet celeilalte: „Ce femeie frumoasă!”. Și avea perfectă dreptate.

Nu trebuie să comparăm. Trebuie doar să rămânem noi înșine. Cea mai bună versiune a noastră, cultivându-ne calitățile. Și să primim cu liniște noile perioade ale vieții. Și să fim recunoscători pentru ele. Pentru că nu tuturor li se oferă norocul de a ajunge la o nouă vârstă, la o nouă viață. Și nu tuturor li se dă darul frumuseții vârstei. Acea altfel de frumusețe care vine să o înlocuiască pe cea strălucitoare a tinereții.

Acest dar îl primesc cei care acceptă noul timp al vieții. Și se bucură de tinerețea altora fără umbră de invidie. Nu trebuie să comparăm. Trebuie doar să știm să admirăm, ca să ne păstrăm propria frumusețe...

Autor: Anna Kiryanova