MOLDOVENII.MD

În Moldova există politicieni care meditează asupra acestor probleme?

«Noua paradigmă științifică: modele posibile ale viitorului Rusiei și a lumii globale» - așa se numește studiul efectuat de Valentina Bondarenco - eminentă cercetătoare, candidată în științe economice la Institutul de economie al AȘR în cadrul proiectului științific al Fondului de cercetări fundamentale din Rusia (FCFR).

La baza acestui articol stă raportul prezentat de autoare la cea de-a XI Conferință științifică Kondratiev «Posibile scenarii ale viitorului Rusiei și a lumii: discurs interdisciplinar». În prezent, în Rusia și în lume ce face simțită o mare necesitate de a înțelege viitorul. Însă studii fundamentale în această privință nu se fac, așa că nișa a fost ocupată de mistici, magicieni, clarvăzători, astrologi etc. De aceea, prin intermediul elaborării făcute de autor – noua paradigmă științifică - în raport a fost arătată posibilitatea fundamentării științifice a unei noi paradigme în dezvoltarea sistemului uman și căile de obținere a ei prin înțelegerea transformării actualului model în posibile modele ale viitorului.

***

Astăzi pe multe platforme ale experților se vorbește despre lipsa înțelegerii viitorului, barem a contururilor imaginii lui. Asta pe de o parte. Pe de alta, nici anterior, nici în prezent știința academică nu efectuează cercetări fundamentale în domeniul dat, deși multă lume a început să înțeleagă, spre exemplu, că nu patriotismul, ci imaginea viitorului trebuie să devină nucleul ideologiei de stat.

Vidul a fost ocupat de mistici, magicieni, astrologi, clarvăzători. Spre exemplu, așa personalități cunoscute în lume, ca Edgar Cayce, Nostradamus, Vanga, Messing și numeroși prezicători apăruți recent, dar care pretind că știu viitorul pe termen scurt și în perspectivă. Rareori apar studii empirice, ce țin de problemele viitorului cu posibile scenarii (optimist și pesimist), ca regulă negative, care au fost trecute la categoria celor mai reale. Din ele fac parte cercetările diferitor futurologi. Însă futurologia ca știință nu a devenit nici o știință aparte, nici o filozofie specifică, dar s-a transformat într-o mișcare generală a ideii științifice adresate analizei dinamicii sociale și rezultatelor ei. Asta în pofida faptului, că din anii 50 ai secolului trecut încoace, la futurologie au apelat, separat, și ramurile științelor naturale (energetice, biologia, ecologia, informatice, comunicațiile), și cele filozofice, și cele sociale. Unde mai pui că ecologia, informatica, comunicațiile), și cele filozofice, și cele sociale. Unde mai pui, că futurologia ca știință așa și nu a intrat în șirul științelor fundamentale. Stanislav Lem scria în cartea sa ”Fantastica și futurologia”: «Futurologia nu are nici propriile paradigme, nici teorii proprii, dar încearcă să ghicească viitorul și prezicerea este principala ei ocupație!». Dar în timp ce futurologia devenea mai mult ori mai puțin întrebată, Arnold Toynbee menționa: «Este interesant faptul că în ultimele decenii s-a făcut simțită o criză în creștere sau un deficit de elaborări a unor probleme… în cadrul unei singure discipline. Cercetătorii au început să apeleze la alte științe, să caute răspunsuri la joncțiunea cunoștințelor » . Dar iată că e deja anul 2020, dar studii fundamentale privind înțelegerea viitorului pe o bază interdisciplinară nu avem. Știința academică, la fel, tace. Iată de ce sarcina autorului acestui raport și a acestui articol este de a aduce la cunoștința comunității științifice noile cunoștințe fundamentale în înțelegerea paradigmei noi de dezvoltare și a paradigmei științifice noi, în ultimă instanță – în înțelegerea viitorului.

Cercetările îndelungate au arătat, că pentru a înțelege viitorul, adică noua paradigmă de dezvoltare a sistemului uman, este nevoie de o nouă paradigmă științifică. E de menționat din start, că spre deosebire de Rusia, savanții străini demult dezbat tema în publicațiile științifice mondiale, mai ales în ultimii ani. Dacă ar fi să generalizăm, este argumentată fundamental necesitatea elaborării unei noi paradigme de dezvoltare a sistemului uman:

Creșterea economică epuizează baza globală a resurselor naturale cu o viteză îngrozitoare, ceea ce amenință cu schimbări climatice catastrofale de lungă durată;

Concurența pentru puținele resurse intensifică concurența dintre țări;

Globalizarea distruge barierele care izolează economiile naționale, sporește vulnerabilitatea statelor în fața impactului destabilizator dincolo de hotarele naționale;

Extinderea armelor nucleare și de alt ordin creează noi pericole pentru securitatea națională și regională;

Omenirea este ghidată de interese contradictorii, care se exclud reciproc și provoacă probleme de nerezolvat.

Însă în același timp savanții străini scriu la fel de clar despre faptul, că pentru a elabora o nouă paradigmă de dezvoltare și viziune asupra viitorului avem nevoie de cunoștințe noi, de o nouă paradigmă și argumentează necesitatea elaborării acesteia:

Numeroasele probleme poartă un caracter comun: toate depășesc cadrul unor hotare disciplinare înguste. Ele-s interconectate și interdependente, și nu pot fi soluționate prin abordări parțiale de ramură;

Actuala paradigmă științifică se bazează pe teorii economice și presupuneri învechite , cum ar fi, spre exemplu, infailibilitatea antreprenoriatului liber ;

Abordarea soluțiilor acestor probleme depinde de cerințe contradictorii, priorități și interese. Luate și în ansamblu, și în raport de reciprocitate, ele se prezintă omenirii ca niște probleme interconectate de o complexitate fără precedent;

Paradigma dezvoltării globale, existentă azi se bazează pe un șir de presupuneri, premise și principii false. Ele puteau fi utile în trecut, însă în prezent reprezintă obstacole serioase în calea progresului social, economic și politic global.

Autoarea a început elaborarea noii paradigme științifice încă în anii 80 ai secolului trecut. Nu era un scop în sine. Ciocnindu-ne de contradicțiile dezvoltării economice, a fost pusă sarcina: înțelegerea cauzelor apariției tuturor fenomenelor negative, de criză în dezvoltarea sistemului sovietic, apoi și a Rusiei anilor 90, după care - elaborarea unor temelii metodologice, a noilor cunoștințe adecvate sarcinilor puse în locul precedentelor, care nu mai funcționau. Treptat, a venit conștientizarea că noi am creat o nouă paradigmă științifică, și principalul - că ea funcționează perfect, iar verificarea performanței ei a demonstrat o eficiență sporită. De aceea a devenit clar, că noua paradigmă este exact ceea ce am căutat noi așa de scrupulos și că această paradigmă a devenit patrimoniul întregii comunități științifice.

Dat fiind că articolul are un volum restricționat, vom arăta pe scurt rezultatele acestui studiu. Noua paradigmă științifică este un set nou de instrumente metodologice elaborate, plus rezultatele obținute cu ajutorul lui. Drept că despre aceste instrumente metodologice eu am scris și vorbit deja de multe ori în rapoartele făcute la diverse evenimente rusești și internaționale. Dar este cazul să mai amintim de ele încă odată.

PRIMUL POSTULAT:Scopul dezvoltării societății umane este satisfacerea necesității fiecărui individ concret de a deveni perfect din punct de vedere fizic, intelectual, spiritual și de a obține un nivel înalt al conștiinței.

Căutarea și elaborarea scopurilor obiective permite determinarea acelei stări de dezvoltare a sistemului uman, în care se poate spune că omul a devenit fericit. Încă filozoful roman Boethius (sec.17) scria că «Fericirea este starea de perfecțiune, obținută prin îmbinarea tuturor bunurilor ». Iar Leibniz credea că unicul scop corect al oricărei politici este fericirea omului. Orice alt scop este sau un subscop, sau un scop fals. În a. 2011 Adunarea Generală ONU a adoptat rezoluția nr. 65/309 «Fericirea: o abordare integră a dezvoltării», în care se menționează că «fiind una dintre speranțele și scopurile general umane, fericirea întruchipează întregul set de scopuri în sfera dezvoltării, formulate în Declarația mileniului… modelele instabile de producere și consum pot împiedica dezvoltarea stabilă ».

POSTULATUL AL DOILEA: dezvoltarea societății globale trebuie examinată de pe pozițiile integrității, consecvenței, complexității și în baza asocierii tuturor științelor și a cunoștințelor spirituale într-o singură cunoaștere interdisciplinară și numai prin înțelegerea și în raport cu scopul stabilit în mod obiectiv.

Al doilea postulat permite obținerea unui efect sinergic fantastic. Sinergia acestor abordări permite eliminarea haosului, a sărăciei fără precedent, a complexității și a incertitudinii sporite privind înțelegerea vechilor și noilor probleme de dezvoltare, depistarea cauzelor apariției, precum și a metodelor de eliminare a lor. Noua paradigmă științifică devine baza teoretică a tuturor științelor și cunoștințelor spirituale, inclusiv pentru futurologie.

POSTULATELE TREI ȘI PATRU:totul este analizat prin prisma unui singur indice - «timpul» și a unui singur criteriu al eficienței dezvoltării sistemului uman - «timpul dintre» scopul depistat și realitatea în care se află lumea și fiecare persoană aparte.

Postulatele trei și patru vorbesc despre următoarele: toate procesele care au loc în societate, disciplinele științifice răzlețe și cunoștințele spirituale trebuie examinate interdisciplinar și în raport cu scopul dezvoltării prin singurul indice - «timpul» și singurul criteriu al eficienței - «timpul dintre» scopul depistat și realitatea în care se află societatea. Pe măsură ce se reduce «timpul dintre», omenirea și fiecare individ se apropie de realizarea scopului. Aceasta este cheia înțelegerii acelei paradigme de dezvoltare, care inevitabil trebuie să vină în locul celei existente.

Cu alte cuvinte, noi am obținut cheia pentru a înțelege viitorul. Reiese că viitorul este timpul zero dintre apariția necesității și satisfacerea ei pentru ca fiecare persoană să devină perfectă, adică fericită. În perioada zero a «timpului dintre» omul percepe totul la nivel de idee. Toți posedă o conștiință dezvoltată. Niște cheaguri de energie, raze, care nu-s închise în corpul fizic. Este ceea ce a prevăzut Constantin Eduardovici Țiolcovschii în teoria sa «OMENIREA LUMINOASĂ ».

NOUL INSTRUMENTAR METODOLOGIC / NOUA PARADIGMĂ ȘTIINȚIFICĂ AU PERMIS (realizările principale):

formarea noii paradigme de prognozare a viitorului din viitor ;

înțelegerea legității de dezvoltare a sistemului uman și a faptului că există doar două paradigme de dezvoltare ;

paradigma unei relații mediate între producere și consum. Această paradigmă se caracterizează prin crize;

în cealaltă paradigmă au fost create condițiile necesare unei dezvoltări fără crize. Este paradigma relației reciproce nemijlocite între producere și consum;

înțelegerea faptului că în condițiile revoluțiilor tehnologice și a implementării fulgerătoare a diferitor dispozitive digitale și a altor tehnologii ale sec.XXI scopul va fi atins numai dacă Economia digitală va fi percepută ca economie a intereselor armonizate în timp real între stat, business, societate și interesele fiecărei persoane în parte;

înțelegerea faptului că punerea în aplicare a mecanismului de armonizare a intereselor statului, businessului, societății și interesele fiecărei persoane concrete, cu diversitate maximă, trebuie făcută;

la fiecare nivel local prin trecerea la un nou model de viață;

în timp real pentru înfăptuirea, prin intermediul tehnologiilor digitale, producerii personalizate la cererea lui, fără a produce surplusuri;

convingerea că mecanismul de coordonare a intereselor este mecanismul realizării noii paradigme, în care scopul dezvoltării este persoana în sine și întreaga diversitate a necesităților și economia eficientă a tuturor resurselor, ceea ce va deveni condiția soluționării problemelor ecologice, climatice etc.

Actualitatea și oportunitatea utilizării noii paradigme științifice constă în faptul că ea permite depistarea și prevenirea cauzelor apariției crizelor, a schimbărilor climatice și a catastrofelor ecologice. Ea mai permite și prevenirea izbucnirii unor războaie reale, spre exemplu, cel nuclear sau cu utilizarea oricăror alte arme moderne, sau a războaielor ascunse, cu utilizarea armelor climatice, biologice, informaționale ori de orice alt gen, care pot afecta nu numai state aparte, dar și lumea în ansamblu. Astăzi noi, posibil, am devenit martorii unei așa forme de război, cum este pandemia virusului COVID-19.

Pentru prima oară schema convențională a dezvoltării sistemului uman a fost publicată în a.2011 году (Bondarenco V.M. Contururile economiei viitorului și a prezentului: două paradigme de dezvoltare // Вестник Института экономики РАН, 2011, Nr. 2)

Înțelegerea legităților de dezvoltare a sistemului uman (des. 1) ne-au permis să determinăm că :

În actuala paradigmă de dezvoltare mediată noile tehnologii ale sec.XXI predetermină apariția numeroaselor pericole și riscuri.

Într-o altă paradigmă nemijlocită de dezvoltare vor deveni condiția necesară pentru formarea ei.

Dar azi dezvoltarea poate avea loc în una din cele două paradigme de dezvoltare prin formarea unuia dintre cele trei modele potențiale ale societății globale, pe care noi la fel le-am stabilit cu ajutorul noii paradigme științifice. Fiecare model are, în funcție de scopurile de dezvoltare alese, propriul sistem de interacțiune a statului, businessului, societății cu indivizii concreți.

PRIMUL MODEL :

scopuri diferite și multidirecționale;

dezvoltarea are loc prin metoda probelor și a greșelilor ;

scopurile diferite vor deveni o sursă de tensiuni și conflicte imprevizibile;

viitorul este incert și trecerea la noul model social-economic cu un scop unic stabilit obiectiv poate acea loc, sau nu.

În cazul primului model societatea, un mic grup sau o persoană concretă, conștient sau nu, alege diverse scopuri de dezvoltare . Dezvoltarea are loc prin metoda probelor și a greșelilor. Prin urmare, viitorul este incert. Scopurile diferite inevitabil vor deveni sursa unor tensiuni și conflicte imprevizibile. Mișcarea spre scopuri diferite nu va permite atingerea punctului de reper,care declanșează trecerea la un nou model social-economic, mecanismul obținerii unui scop de dezvoltare unic, stabilit obiectiv.

Al DOILEA MODEL :

scopul este stabilit de un grup de persoane, corespunde valorilor și intereselor acestuia;

nucleul acestui model îl constituie IA, biotehnologiile și alte tehnologii de control și manipulare a conștiinței umane;

modelul are un scop final – controlul fiecărui individ concret și a lumii în ansamblu pentru maximizarea profitului;

sporesc riscurile statului, a societății și a personalității;

trecerea la noua paradigmă cu un singur scop de dezvoltare stabilit obiectiv nu va avea loc niciodată.

În cel de-al doilea model, dezvoltarea se menține în cadrul actualei paradigme. În acest model este urmărit scopul determinat de un mic grup de persoane și care corespunde intereselor acestui grup. Acest model include tendința singularității tehnologice, nucleul căreia îl constituie IA, biotehnologiile și alte tehnologii de control și manipulare a conștiinței umane. Scopul final al acestui model este controlul asupra fiecărei persoane și a lumii pentru a maximiza profitul. Asta se va solda cu riscuri sporite pentru stat, societate și personalitate, și scopul trecerii la o nouă paradigmă social-economică de dezvoltare stabilită obiectiv nu va fi atins niciodată. Apocalipsa este inevitabilă.

AL TREILEA MODEL:

scopul unic de dezvoltare este acceptat de toată lumea;

cu ajutorul tehnologiilor avansate ale sec.XXI este asigurat mecanismul armonizării intereselor statului, societății, businessului cu interesele fiecărei persoane concrete;

mecanismul de armonizare a intereselor este unicul instrument posibil de realizare practică a scopului stabilit.

Pentru prima oară schema convențională de armonizarea intereselor în noul model de viață a fost publicată în a.2011 году (Bondarenco V.M. Contururile economiei viitorului și a prezentului : două paradigme de dezvoltare // Вестник Института экономики РАН, 2011, Nr. 2)

Cel de-al treilea model va fi format în paradigma de dezvoltare cu interacțiunea nemijlocită a producerii și consumului în condițiile acceptării unanime a scopului unic de dezvoltare. De aceea în cadrul lui, de la fiecare nivel local la societatea globală în ansamblu, cu ajutorul tehnologiilor avansate ale Industriei 4.0, va deveni posibilă armonizarea intereselor statului, societății, businessului cu interesele fiecărui individ aparte. Același mecanism de armonizare a intereselor va deveni unicul mecanism posibil pentru realizarea practică a acestui model.

În baza noului model de viață (des. 2) și a realizării lui în cadrul noii paradigme de dezvoltare (interacțiunea nemijlocită între producere și consum) către a.2030 în Rusia va deveni posibilă atingerea scopurilor naționale, cu condiția acceptării lor ca subscopuri ale scopului suprem. La fel și în ansamblu în lumea globală, va deveni posibilă obținerea tuturor scopurilor de dezvoltare durabilă.

Sistematizarea așezărilor Groene Architectuur, Futuristische Architectuur, Ongewone Huizen Imagine preluată din Internet https://www.pinterest.ru/pin/500040364861905242/. Data accesării 20.11.2020.

La un asemenea model de viață omenirea a visat din timpuri străvechi (des. 3)

Așa dar, vedem că orice problemă de dezvoltare a Rusiei sau a oricărei altei țări în societatea globală nu este o problemă economică, nici tehnică, nici medicală sau o problemă de construire a unei economii digitale și a luptei cu orice pandemie. Este o problemă sistemică, socială și de concepere a lumii, este o problemă a acelei paradigme de dezvoltare și de viață, care domnește pe planetă. Astăzi toate aceste probleme împing comunitatea mondială spre cel de-al doilea model de dezvoltare. Spre modelul care, au demonstrat cercetările noastre, inevitabil va finaliza cu apocalipsa.

Dar azi coronavirusul a devenit acel instrument, care cu o viteză incredibilă distruge paradigma de dezvoltare existentă și deschide calea pentru cel de-al treilea model, prin următoarele tendințe. Voi numi doar unele dintre acestea :

victimă a devenit moștenirea lui Milton Friedman, fondatorul științei economice moderne, și prima sa dogmă privind prioritatea intereselor acționarilor în scopul maximizării profitului;

s-a conturat curba spre sporirea conștientizării necesității schimbării paradigmei actuale de dezvoltare și a scopurilor și principiilor dezvoltării economice ;

șefii a peste 180 de companii americane au lansat chemarea ca profitul să nu mai fie considerat principalul scop și ca să se muncească nu doar în interesul investitorilor, dar și în cel al societății în ansamblu, și a comunităților în care aceasta funcționează;

lanțurile de producere precedente, care au împresurat lumea întreagă, și hotarele deschise pentru circulația oamenilor, a mărfurilor, a capitalului și a informației, în interdependența și interacțiunea lor dură au demonstrat fragilitatea și vulnerabilitatea lumii globale și a tuturor țărilor în parte;

capătă rotații tendința de localizare a producerii în hotarele naționale la nivel local, de sporire a protecționismului și accelerare a substituției importurilor;

distribuirea globală a forței de muncă cu specializare îngustă între țări, considerată principalul avantaj care duce spre creșterea economică infinită, în condițiile pandemiei a devenit o piedică în calea asigurării propriilor cetățeni cu mărfuri de primă necesitate;

teama de o nouă epidemie și dorința de a asigura securitatea a impus țările să treacă accelerat la universalizarea muncii din contul industriilor bazate pe utilizarea extinsă a inovațiilor și a tehnologiilor avansate, resetate în timp real. Treptat, tehnologiile aditive pătrund în toate sferele (medicină, cosmoc, trai etc.) ;

lanțurile tehnologice, de producere și de preț se sincronizează la nivel local din contul personalizării producerii, comerțului în baza comunicării online cu consumatorul, Internetul, noile servicii și imprimantele 3D casnice;

globală mai este doar circulația informației, dar inovațiile care în prezent se elaborează în ritm accelerat asigură prezența comună și senzația apropierii reciproce dintre oameni, chiar dacă aceștia se află pe continente diferite;

pentru multe profesii posibilitatea activității comode de la distanță în format online a evidențiat tendința oamenilor de a trăi într-un spațiu sigur și ecologic, comparativ cu viața într-un bloc cu multe apartamente dintr-un oraș mare.

Etcetera, etcetera…

În încheiere, trebuie să menționăm că acestea și alte tendințe încă foarte vag, dar totuși conturează foarte clar posibilitatea realizării celui de-al treilea model de viață sau de viitor. .

Adică, infecția cu coronavirus a grăbit apariția unui număr tot mai mare de tendințe, dezvoltarea și implementarea tehnologiilor , pentru a trece la acest al treilea model, a asigura securitatea și prosperarea concomitentă a întregii lumi globale, a fiecărei țări în parte, șa nivelul ei local, și a fiecărei persoane concrete. Este foarte important să nu ratăm această șansă în perioada pandemică, pe care posibil ne-o oferă pentru prima dată istoria dezvoltării sistemului uman în scopul soluționării problemelor Rusiei și a lumii în ansamblu!

Sursa: noi.md