Informația despre ele a fost ascunsă timp îndelungat! Apropierea de marea taină! Dolmenele lumii

Dacă nu ați auzit niciodată cuvîntul „Dolmen”, atunci, probabil, veți întreba: „Ce e asta?”

Dolmenele sînt una dintre minunile lumii. Minune ce se află în mai multe țări ale lumii. Informația despre el nu a fost afișată mult timp, la fel ca și multe dintre cele legate de trezirea Omului – adevărata dezvoltare culturală.

Ele sînt amplasate în cea mai mare parte în Africa de Nord, în Europa de Vest, de Nord și De sud. În Rusia, în Caucaz sînt multe dolmene care s-au păstrat bine.

Pe peninsula coreeană se află peste 50% din toate dolmenele lumii, iar cele mai multe se află în Kochhana, Hvasun și pe insula Kanhvado. Înainte de războiul din 1950-1953, acestea numărau circa 80 de mii, iar pînă în prezent s-au păstrat cel puțin 30 de mii.

În Portugalia, dolmenele sînt numite „anta”, în peninsula Scandinavp – „riose”, aceste cuvine fac parte din denumirea dolmenelor locale. Dolmenele au o putere colosală, ce nu poate fi explicată. Iar cele mai enigmatice se află în Rusia și Caucaz.

În dicționarele enciclopedice din anii trecuți puteți citi că „Dolmenele sînt niște instalații funerare de cult ale conducătorilor de triburi, care au trăit în aceste localități și care au dorit să-și înveșnicească memoria despre ei”. Ele erau înălțate din cîteva plăci din piatră, plasate vertical în sus și erau acoperite cu o plită masivă.

Sau inițial dolmenele erau niște locuri sfinte ale familiei și doar ulterior deveneau construcții funerare. Mulți savanți consideră dolmenele drept instalații funerare și le datează cu mileniul 2-3 înaintea erei noastre. Dar cine a construit dolmenele? Cu ce scop plăci masive din piatră erau transportate pe distanța mari? Cum arătau locuințele lor și unde, în sfîrșit au dispărut constructorii?

La toate aceste întrebări nu există răspunsuri. Savanții au mai multe presupuneri decît date. Dolmenele sînt unul dintre cele mai enigmatice tipuri de monumente arheologice. Un diapazon enorm al răspîndirii lor în timp și spațiu îngreunează restabilirea imaginii complete.

Clarvăzătoarea Anastasia din Siberia, care a moștenit capacitatea de a comunica cu dimensiunile în care sălășluiesc gîndurile și înțelepciunea, spune că dolmenele sînt niște vestigii cu mult mai prețioase decît piramidele egiptene și bisericile Ierusalimului”.

„Dolmenele nu sînt niște construcții funeralii, circa 10 mii de ani în urmă, în ele plecau oamenii care nu și-au pierdut capacitatea de utilizare a înțelepciunii Universului. Plecau pentru a le ajuta urmașilor îndepărtați să-și găsească calea spre această înțelepciune…”

Multe milenii la rînd, eforturile acestor oameni erau nevalorificate. Generațiile ulterioare deja nu înțelegeau destinația adevărată a dolmenelor, nu știau despre posibilitățile lor. Pînă în secolul XIX locuitorii se temeau să se apropie de dolmene. Însă aceasta nu era o frică față de necunoscut, ci o frică de zeitate.

În perioada postbelică, cînd savanții arheologi au început să deschidă dolmenele în căutarea confirmării ipotezelor lor, localnicii se încumetau nu doar să le deschidă, dar și să le devasteze – iar unele construcții acum arată dezolant.

Dacă cineva dintre cititori vor dori să-și ia drept amintire măcar o bucățită din piatră, nu trebui să o facă. Dolmenele nu se răzbună, dar acele particule care sînt luate abuziv, pot avea consecințe negative.

Dolmenele le ajută oamenilor să privească lumea cu alți ochi, să aibă o atitudine conștientă față de tot ce se întîmplă în jur. Dolmenele sînt niște depozite ale străvechilor cunoștințe, destinația lor era să răspundă.

Sursa: pandoraopen.ru