MOLDOVENII.MD

Instinct secundar

Umanitatea nu are nevoie de atâta sex cât i se impune de către Anfisa Cehov, Sigmund Freud, Pamela Anderson, Sharon Stone și alții. M-ați obosit deja cu instinctul vostru de bază, lăsați-ne să trăim în liniște.  

Aceasta este, probabil, cea mai mare taină a civilizației moderne. Puțini au curajul să declare public: „Ajunge cu carnea goală! Nu vreau deloc să scutur zilnic praful de pe patul meu sau al altcuiva! Și nici la două zile nu vreau. Nu mă mai interesează să privesc femeile, pentru că nu mai au nimic de dat jos! De ce acești nemernici, care stau în iazul televiziunii, al internetului și al revistelor lucioase, îmi gâdilă constant instinctele?! Am și alte interese și dorințe! Domnule polițist, de ce stați? Faceți ceva cu acești obsedați. Vedeți și dvs. că îmi încalcă dreptul la intimitate.”  

Imediat ce cineva spune ceva asemănător, este acuzat, în cel mai bun caz, de homosexualitate, iar în cel mai rău caz, de impotență. Iar impotenții sunt cea mai discriminată castă. De aceea nimeni nu spune nimic. Eu sunt primul. Știți cât de înfricoșător este? Acum închid ochii și continui.  

La mine totul este în regulă. Și cu sănătatea masculină, și cu orientarea sexuală, ba chiar și cu familia. Nu sunt nici maniac, nici bigot. Îmi iubesc soția, și nu doar ca pe mama copiilor mei. Știu să apreciez o siluetă feminină frumoasă și să-i doresc posesoarei un soț demn, mai ales dacă silueta nu este singurul lucru pe care îl poate oferi. Uneori, privind o altă „navă” trecând pe lângă mine, pot ofta despre ceva, dar doar atât, pentru că soția mea este strictă și imediat îmi aplică un „prejudiciu moral”.  

Uneori plec în delegații unde nu există televizor, internet sau femei, dar unde sunt aer curat, liniște, copaci și activități fizice. Aceste călătorii sunt lungi. Și de fiecare dată mă minunez de același lucru: „instinctul de bază” nu are nicio pretenție la corpul meu. Când nu există stimuli externi, nimeni nu-și etalează pielea, sexualitatea trece în plan secund, lăsând loc umanului.  

Odată am ajuns într-un spital de psihiatrie și am discutat acolo cu directorul medical. Așa s-a întâmplat că spitalul împărțea aceeași zonă cu o mănăstire, așa că discuția noastră s-a îndreptat rapid spre tema abstinenței: este aceasta o normă sau o abatere?  

Răspunsul medicului, care, deși aproape de mănăstire, era departe de religie, m-a surprins. Ea a spus aproximativ următoarele: nevoia indivizilor umani de relații sexuale este astăzi monstruos exagerată. Nivelul de sexualitate promovat în spațiul informațional ca normă este caracteristic, poate, doar oamenilor bolnavi, și nu doar psihic. Conștiința sexocentristă este caracteristică, de exemplu, pentru prima etapă a tuberculozei, pentru unele boli de piele și chiar pentru lepră. Ca să nu mai vorbim de faptul că o nevoie excesivă de sex este observată la majoritatea pacienților din clinicile de psihiatrie.  

— Deci creația lui Vîsoțki, unde „doctorul Margulis a interzis televizorul”, este corectă din punct de vedere medical?  

— Da, mai ales că pe vremea lui Vîsoțki televizorul era complet diferit. Mi-e groază să mă gândesc ce s-ar întâmpla cu spitalul nostru mic dacă am porni televizorul măcar o oră seara. Despre sănătatea mintală a celor care se uită la televizor „în libertate”, nici măcar nu vreau să mai discut. Altfel, voi înnebuni eu însămi.  

După această conversație, nu am încetat să mă uit la ecran sau monitor, dar am început să analizez involuntar rolul sexualității în produsele informaționale pe care le consumăm și modul în care acestea ne influențează comportamentul. Și am ajuns la concluzia că imaginea lui Lenin din epoca sovietică este o bătrână cu sânii lăsați, în comparație cu locul pe care simbolurile sexuale le ocupă acum în conștiința noastră.  

Trăim sub o dictatură nemiloasă. Dictatura feselor ferme. Dictatura sânilor mari. Dictatura picioarelor lungi și a relațiilor scurte.  

Dacă cineva vrea să ne vândă scump ceva inutil, pune pe afișul publicitar o femeie pe jumătate goală – și noi trebuie să alergăm imediat la magazin. Și alergăm.  

Dacă nu dai jos chiloții de pe o nouă femeie măcar o dată pe lună, ești considerat fie bolnav, fie că nu ești bărbat. Ni se transmite acest mesaj și îl înțelegem.  

Piața sănătății mintale a fost capturată de urmașii incompleți ai lui Sigmund Freud. Vocile psihiatrilor normali se pierd în mlaștina „medicii media”. „Sperma în corpul unui bărbat este un iritant care trebuie eliminat constant!” „Relațiile sexuale în afara căsătoriei sunt cel mai bun remediu pentru depresie!”  

Încercați să discutați cu un doctor musculos, bine făcut, cu un statut științific adevărat. Vă va explica că tendința unui organism sănătos către abstinență nu este doar o virtute creștină, ci un fapt medical. Bărbații cu fizic impecabil și în formă sportivă maximă sunt cei mai puțin predispuși la dorințe sexuale urgente.  

Un bărbat puternic, masculin și realizat nu face din sex un cult. Dimpotrivă, el este stăpânul acestui instinct, știe ce vrea și de la cine vrea. Numai o persoană slabă – fizic, psihologic și social – consideră nevoia de reproducere drept „instinctul de bază”.  

E timpul să fim bărbați. Adevărați.