Insula paradis Gili Air pentru cei iniţiaţi (+Foto)

În călătoria noastră indoneziană, un punct de destinaţie obligatoriu pentru mine a fost răsfăţul de o săptămână pe o insulă mică. Şi un astfel de loc s-a găsit. În imediata apropiere de Lombok se situează un grup de insulele Gili Islands: Gili Trawangan, Gili Meno şi Gili Air. Primul se consideră prea zgomotos, al doilea - prea liniştit, al treia – mediocritate de aur, deşi este cel mai aproape de insula-tată. Acolo şi ne-am îndreptat.

Cândva insuliţa se numea Pulau Kassik, apoi Pulau Cupak, Pulau Aer - numele următor. Gili Air este ultima denumire. În general, Gili în dialectul local Sasak înseamnă o insulă mică, în timp ce în limba indoneziană toate insulele sunt numite Pulau. Interesant este că Air înseamnă apa, şi nu aerul, aşa cum suntem obişnuiţi.

Mica insula acvatică are o formă similară cu inimă, un pic mai puţin de un kilometru şi jumătate în lăţime şi un pic mai mult în lungime. Dacă veţi ieşi pe coasta neagră presărată cu corali şi veţi merge de-a lungul oceanului, cu o oră mai târziu vă veţi întoarce la punctul de plecare.

Dar până în 1850 nimeni nu se plimba pe insulă, atunci când din Sulawesi de Sud, sub presiunea colonizatorilor, au venit aici opt familii. O familie din motive demult uitate a părăsit Gili Air, cei rămaşi s-au ocupat de pescuit şi de agricultură. Şi aşa de eficient că în prezent populaţia a crescut până la 1300 de persoane, 90% din care sunt o familie. Droaie de copii actuali sunt doar a şaptea generaţie de pe timpurile pionierilor.

Aici se practică Islamul ca şi în cea mai mare parte din Indonezia. Dar fără fanatism. Sunt moscheile, însă ele pe departe de a fi supra-pline. Se permite de a avea mai multe neveste, dar majoritatea preferă să fie cu una singură. Într-o familie medie cresc câte doi copii. Din anul 1960 funcţionează o şcoală primară, în 2000 a fost deschisă şi cea medie. Dar medicul personal încă nu este, astfel încât copiii, uneori, se nasc în barcă.

Pe insula Gili Air există mai multe cimitire mici, dar mulţi locuitori preferă să utilizeze pentru înmormântare gradina lângă casă. Cei decedaţi sunt pomeniţi peste 9 şi 44 de zile. Capul insulei este ales o dată la cinci ani. Din 1982 turismul se dezvoltă activ, oferind insulei fluxul principal de capital. Dar dacă anterior au fost vizite de o zi, atunci acum sunt oferite locuri pentru cazare şi se poate sta mai mult.

În centrul insulei este amenajată o groapă pentru deşeuri organice, locuitorii adună plastic la domiciliu, apoi predau pe continent. Sunt în curs negocierile privind centralizarea acestui proces. O centrală electrică zgomotoasă pe diesel produce energie electrică, însă aceasta se află într-un loc retras şi este auzită doar în câteva case din apropiere. Prin toată insula sunt instalate becuri de economisire a energiei, astfel că cu greu, dar energie electrică este suficientă. Există apele subterane, însă gustul lor este sărat, şi un volum mare de apă dulce se aduce din Lombok. Tot de acolo se aduce şi orezul . Legumele si fructele sunt cultivate chiar aici, locuitorii cresc bovine şi prind peşte. Aşa şi trăiesc.

Aici nu există nici asfalt, nici maşini. Principalul transport – bicicleta şi căruţa cu măgar sau cal. Nu există poliţie, aşa că călătorul curajos, dacă se doreşte, poate găsi şi gusta coctailul din ciuperci magice colectate în locurile retrase de pe insulă. Gili Air oferă o vedere minunată de Lombok cu Gunung Rinjani, un vulcan activ de patru mii de ani.

Aceste fapte ne-a împărtăşit Saepudin sau, pur şi simplu, Din –cel mai băştinaş locuitor al insulei, proprietarul unui restaurant confortabil în centrul satului Warung Gili şi stră-strănepot al unuia din colonişti. Anume fiica lui studiază în prezent medicina ca apoi să devină medicul insulei.