Întregul adevăr despre apa în sticle de plastic

Imaginaţi-vă o situaţie în care trebuie să alegeți din care cană să beți apă. Într-o ceașcă e apă de la bucătărie, pe care, în plus faţă de controlul de pre-purificare realizat de stat, majoritatea oamenilor o curăţă filtrele instalate. Într-o altă ceașcă este apa îmbuteliată la fabrica, care costa de cîteva ori mai scump. Aspectul şi gustul practic nu diferă. Ce să alegem?

Cei care aleg prima opţiune, economisesc bani, şi probabil se protejează de utilizarea a diverse impurităţi. Cei care aleg a doua opţiune, cheltuie anual o mulțime de bani pe apa îmbuteliată. Conform News.yahoo.com, apa imbuteliată, este, în primul rînd, o comoditate, dar nu sînt niște investiţii profitabile pentru organism, buzunar şi pentru planeta noastră.

După examinarea etichetelor şi mărcilor de frunte este uşor să vedem că aproape toate includ astfel de cuvinte ca "pură", "naturală", "virgină" etc. Ca urmare, consumatorului i se insuflă ideea că această apă este curată, cu mai puţine impurități. Dar nu întotdeauna este așa.

De exemplu, studiile arată că la testarea a mai mult de 1.000 de sticle de apă de la diferiţi producători, s-a constatat ca aproximativ 22 la suta din toate probele testate au avut cel puţin un element chimic dăunător, al cărui nivel a fost peste norma admisă.

Anumite tipuri de plastic sînt produse la temperaturi înalte și substanţele chimice conținute în plastic, adesea se regăsesc în produsul final rezultat, adică în sticlele de plastic. Cu toate acestea, în prezent au loc dezbateri aprinse pentru a stabili dacă apa preia substanţe chimice nocive din plastic.

Cele mai multe sticle sînt fabricate din material plastic, folii din polietilen tereftalat care se numeşte (PET). La fabricarea PET se folosește petrolul. În special în Statele Unite în fiecare an pentru a produce sticle de plastic se utilizează 17 milioane de barili de petrol. Mai mult decît atît, 86 la sută din toate sticlele sînt aruncate anual la gunoi, nu reciclate, ceea ce generează o mulţime de deşeuri. Apare întrebarea retorică: dacă rata actuală a consumului de apă în sticle de plastic va creşte sau cel puţin va rămîne la acelaşi nivel, unde vom depozita tot acest plastic?