Irigarea și construirea teraselor orizontale pe terenurile înclinate
Irigarea - acest cuvânt în mod inevitabil apare în subconştiinţa grădinarului de fiecare dată când vine vorba de asigurarea plantelor cu umiditate. Această problemă este foarte importantă, complexă şi multilaterală şi necesită o soluționare integrală, care deseori se reduce la o autoamăgire - udarea. Însă udările, în principiu, nu rezolvă această problemă (și, uneori, chiar o complică).
Numai în cazuri excepționale (mult mai rar decât îşi închipuie agricultorii), asigurarea plantelor cu umiditate şi udările rezultă la acelaşi efect. Însă, plantele înţeleg că udările sunt doar o verigă într-un lanţ întreg.
În mai multe grădini sunt terenuri înclinate. Din ele se scurg toate apele pluviale şi de zăpadă (!) Solul poate să fie acoperit cu plante şi mulci, însă ele nu pot rezista forței de gravitație (vezi diagrama). Săgețile indicând spre dreapta (de-a lungul pantei) sunt forțele care determină apa să se scurgă de pe deal.
Dacă cerul va trimite 400 mm de precipitații, toate 400 se vor revărsa din pantă în final în oceanele lumii. Vor fi 600 mm – se vor rostogoli toate 600. Să nu aveți nici o iluzie. Acea vegetație mizerabilă pe care noi, uneori, o putem vedea pe pante, îşi potolește setea din rouă și apele subterane. Cum se spune: pe buze a curs, dar în gură nu a nimerit. Fizica! Legea gravitației!
Grădinarul se apucă în mod obișnuit de căldarea şi furtun. Şi timp de o vară el va turna 20, 50, în cel mai bun caz – 100 mm, care de asemenea se vor scurge de pe pantă. Dar principala problemă nu este o cantitate jalnică de apă, ci calitatea acesteia. Apele de zăpadă nu pot fi comparate cu apa din robinet.
Este greu de imaginat cu care apă noi udăm plantele. Am efectuat o mulțime de călătorii în Ucraina și Rusia şi niciodată nu am văzut ca oamenii să bea apa din robinet. Dăunătoare, spun ei. Iar plantele? Toata vara! De-a lungul vieții lor!
Aşa că încercarea de a compensa pierderea darului lui Dumnezeu cu ajutorul unui furtun este inutilă şi chiar dăunătoare.
Și dacă grădinarul nu ar cunoaşte cuvântul udare, cred că cu ușurință i-ar veni ideea teraselor orizontale (direcţionate, desigur, nu de-a lungul gardului și nu de la nord la sud și de la vest la est, ci de-a lungul liniilor de nivel), ar acumula în primul metru de sol toate 400 sau 600 mm de ape de ploaie şi atunci nu-iar păsa de nimeni şi de nimic!
În același timp și clima în grădină s-ar corecta. Vă reamintesc că cuvântul clima provine din limba greacă „klima” - pantă (adică, înclinarea suprafeţei de teren spre soare.) Diagrama arată că unghiurile de cădere a razelor solare pe terase ale pantelor de sud și de nord sunt aceleaşi.
Oare nu e amuzant? Nu este nevoie să inversaţi râurile, să torturaţi pantele cu tractorul, schimbaţi înclinația lor şi veți avea în grădină o climă diferită! Favorabilă! Pe paturile din versantul sudic va fi mai rece, de nord - mai cald, și toate paturile vor fi asigurate cu umezeala furnizată de apele de zăpadă de neprețuit. Iată ce înseamnă terase.
Am avut ocazia să particip la amenajarea grădinii în mănăstirea Kremeneţ. Suprafaţa grădinii - 1 hectar. Solul - nisipos. Panta - aproximativ 20 de grade.
Printre activitățile planificate a fost şi terasarea grădinii. Și într-un sezon randamentul grădinii a crescut de zeci de ori (vezi fotografiile: gradina mănăstirii un an după îmbunătățire).
Timp de câteva luni am fost nedumerit, nu puteam să înţeleg, ce a dus la un astfel de succes. Şi doar apoi mi-am dat seama: gradina pentru prima dată a fost irigată cu apele de zăpadă! Și din belşug! Până atunci ea murea de sete.
Concluzie: terasele şi nu udările au asigurat plantele cu apă. Irigarea a fost inutilă.
Autor: Boris Bublik, Harkov
Sursa: vashe-plodorodie.ru
68