MOLDOVENII.MD

Istoria creării unei moşii

Istoria creării unei moşii

Fondatorii moşiei, despre care este vorba, sunt mândri de ceea că mănâncă doar alimente naturale, că singuri cultivă legume, culeg ciupercii şi pomuşoare în pădure, iar produsele lactate cumpără într-un sat vecin.

Capul familiei este directorul afacerilor corporative în compania  X5 Retail Group, liderul absolut al pieţii alimentare în FR, care uneţte mai multe reţele de magazine alimentare.

În timp ce reprezentanţii ai show-businessului rusesc cumpără apartamente la Miami şi vile pe Coasta de Azur, cântăreaţa Varvara şi soţul ei, omul de afaceri Mihail Susov, au devenit proprietarii unei moşii întinse în pădurile din Tver, la 500 km de capitală. Acum vecinii lor apropiaţi sunt iepurii de câmp, elanii, mistreţii şi chiar urşii.

"Recent, ne plimbăm cu fiica prin pădure, strângeam frunzele de toamnă pentru un ierbar, şi deodată se aude un trosnet în apropiere. Întorc capul şi văd la vreo douăzeci de metri distanţă de noi o ursoaică mare! Desigur, localnicii au menţionat că aici se întâlnesc urşii, dar nu credeam ca sunt atât de aproape! Ne-am ascuns cu fiica în spatele tufişurilor. Stăteam şi mi-era teamă să respir. Iar fiica deloc nu s-a speriat, se uita curios la ursoaică, şi mi-a şoptit: "Mamă, o văd rău,  aşi dori că ea să se ridice pe labele din spate".

Când a trecut prima frică, mi-am am dat seama că acum locuim cu adevărat în mijlocul naturii sălbatice şi în pădure trebuie să fim foarte atenţi, cu ochii în patru. Însă este adevărat, că dacă nu faci animalului un rău  şi nu pătrunzi brutal în spaţiul lui, el niciodată nu va ataca un om. Şi unii oamenii sunt mult mai periculoşi, decât animalele şi eu cu greu ar putea fi convinsă  de contrar. A propos,  numele fiicei mele şi pseudonimul meu de scenă este acelaşi – Varvara, care în limba greacă înseamnă "sălbatică". Deci, cu animale sălbatice noi suntem sufletele apropiate şi sper că ei nu vor ofensa pe ai lor, - consideră cântăreaţa.

Pentru prima dată Varvara  a venit în acest loc îndepărtat cu 12 ani înainte. Mihail a adus fata acolo, unde poposea, in mod constant, cu prietenii pentru a vâna şi a prinde peşte. "Mihail mi-a arătat acest loc, cu adevărat un paradis, şi eu, de asemenea, am vrut să revin aici din nou şi din nou, - îşi aminteşte Varvara. - Soţul a schimbat radical viaţa mea, mi-a inspirat pasiunea pentru pescuit, m-a învăţat să mă orientez în pădure, să culeg ciuperci şi pomuşoare. Datorita lui am îndrăgit din tot sufletul fundul de provincie, natura sălbatică”.

Soţii deseori frecventau acest meleag îndrăgit. Uneori luau cu ei şi copiii. La noapte familia se oprea în cort  sau în cel mai apropiat sat, în căsuţa fostului director al sovhozului. Patru ani în urmă, ei au decis că a venit timpul pentru a construi un cuib de familie. Mihail a cumpărat un teren mare pe malul lacului, lângă pădure, pe un deal cu o vedere frumoasă. Şi nimeni în jur – până la cel mai apropiat sat sunt mai mult de trei km.

Construirea unei case într-un loc îndepărtat a fost incredibil de grea. În primul rând a trebuit să paveze un drum, să tragă energie electrică. Numai după primele acţiuni soţii au fost în măsură să ridică o casă. Deoarece ei au decis să monteze casa pe deal, proiectul a ieşit complicat, arhitectul s-a chinuit cu el. Primul etaj este vizibil de la lac, partea din spate a casei reprezintă un soclu, ascuns sub pământ. Proprietarii au dorit o casă rezistentă şi durabilă, aşa că în calitate de material de construcţie  au ales un pin karelian. Patru luni  au ales din arborii seculari în păduri din apropierea oraşului Petrozavodsk. Unii buşteni ajungeau la o lungime de 16 metri şi le-au transportat cu maşini speciale, care deseori se opreau în drum sub greutatea mărfii. Dar casa cu o suprafaţă totală de 700 de metri pătraţi a fost construită foarte rapid – într-o lună. Încă şase luni a durat  tasarea fundamentului. Acoperişul neobişnuit de o structură complexă a fost conceput de proprietar. Acesta este acoperit cu sindrila naturală (scândurică de brad, îngustă şi subţire, care serveşte la acoperitul casei – trad.), astfel încât atunci când lemnul se udă de la ploaie, acoperişul este neted şi se usucă la soare, devenind „pufos”. Trebuie de remarcat că, Varvara şi Mihail sunt adversarii fervenţi ai artificialului şi, prin urmare, în amenajarea locuinţei au folosit doar  materiale „vii”. De exemplu, etaj de soclu în partea exterioară este decorat cu piatra naturală - ardezie. În interiorul casei, cherestea nu a fost finisată, buştenii a fost doar cojiţi şi lustruiţi. Dar, cu podeaua au avut de suferit. Pentru a obţine un aspect  "uzat, o textură frumoasă, Mihail a forţat muncitorii de mai multe ori să vopsească şi să şlefuiască lemnul.

Centrul „casei lângă lac”, desigur, este un salon mare la etajul doi. Acesta este decorat cu patru coloane de pin, parcă "în creştere"din podea. O mândrie a încăperii este un  şemineu de o înălţime de peste cinci metri, acesta separă salonul de la bucătărie si sufragerie. Varvara şi Mihail au călătorit în toată Europa, dar în deosebi de apropiate au fost ţările nordice - Scandinavia, Belgia. Aşa că au făcut şemineu într-o arhitectură de stil vechi din oraşul belgian Bruges –dintr-o cărămidă întunecată. Pe raftul căminului se află candelabre forjate masive (sunt, de asemenea, aduse din Belgia), precum şi o lanternă de metal. Lustra este mare,de asemenea, din fier forjat, deoarece înălţimea camerei de la podea până la tavan este aproximativ şapte metri. Proprietarii au comandat mobilă  în Anglia şi Italia.

Pe un perete au fost expuse fotografiile strămoşilor şi rudelor. Pe alţi pereţi sunt tapiserii importate din Suedia, cu scene de vânătoare regală. „Cu vecinii noştri sălbatici, am stabilit relaţii de rudenie, astfel nu există nici o dorinţă de a le vâna",- spune Mihail. Apropo, şi la tv în casa de pădure proprietarii privesc exclusiv programe despre animale şi călătorii sau filme vechi, şi nici un fel de show sau ştiri. Iar pe timp de noapte se uită printr-un telescop la cerul înstelat.

Bucătăria şi sufrageria Varvara a amenajat într-un stil rustic. Mobilier simplu din lemn, în centrul – o masă mare făcută de meşterii din Tula, scaunele de răchită, aduse din Torjok. Casa găzduieşte o colecţie de ustensile rustice - samovare vechi, fere de călcat, un acordeon, o roata de tors. Toate acestea au dat gazdelor locuitorii satelor din apropiere. Din multiple călătorii soţii întotdeauna aduc pentru casă îndrăgită daruri: serviete, perne, ceasuri, vase, cumpărate la talciocuri şi în Bruxelles, Milano, Londra, precum şi Suzdal, Pskov şi Tobolsk. Cel mai valoros obiect din casă – o măsuţă originală în salon. Este o şa autentică pentru o plimbare pe un elefant, fabricată cu o suta de ani în urmă, si cântăreşte aproximativ o sută de kilograme! Soţii l-au descoperit accidental  într-un magazin de antichităţi din India.

Dar numai o sigură dată proprietarii au dat greş: trei camere pentru oaspeţi nu au fost suficiente. Prin urmare, în apropiere de urgenţă a fost construită  o casă mare cu două etaje. Recent proprietarii au finalizat construcţia băii. Ea a fost montată lângă apă, astfel încât în timpul iernii puteţi scufunda imediat după aburi într-o spărtură în gheaţă. Există, de asemenea, o casă de gospodărie  unde sunt stocate gemuri şi murături. "In acest an am strâns  200 de kilograme de ciuperci, - cu mândrie, spune Michael. - În pădure sunt multe pomuşoare: zmeură, căpşuni, răchiţele,etc. Singuri cultivăm castraveţii, roşii, cartofi, sfeclă, morcovi. Iar lapte, ouă, brânză de vaci, cumpăram un satul vecin. Aşa că mâncăm acum numai alimente naturale".

Zona din jurul casei este perfect îngrijită şi amenajată fără a perturba peisajul natural. Deasupra izvoarelor, care curg prin zona, au fost construite poduri din lemn. În locul unei băltoace mare au fost săpate două iazuri, în care sunt peşti – caraşi. Potecile au fost acoperite cu nisip şi pietriş. A fost săpată o fântână. Au fost aduşi bolovani pentru a însufleţi spaţiul. Şi în această vară proprietarii au plantat o livadă din două sute de copaci - mere, cireşe, prune, pere. "Localnicii din satul vecin au venit sa ne ajute, - zâmbeşte Varvara. – Aici locuiesc oameni de o sinceritate uimitoare, altruişti, deschişi, cu suflet nobil. Toţi au lucrat împreună, cu glume şi zicale”.

Varvara visează când ea şi soţul ei vor locui permanent în casa iubită din provincia Tver. „Aş dori foarte mult ca această casă să devină cuibul nostru „gentilic”, să vină aici copiii, nepoţii, strănepoţii, să construiască casele lor în apropiere şi să prindă rădăcini. Sper că aşa şi va fi".

Sursa: vpomestie.ru