Liniştea acţionează asupra noastră mai puternic decît sunetele! Cum se întîmplă aceasta?
Noi cunoaştem foarte multe lucruri despre influenţa sunetelor asupra omului. Există sunete pozitive, care ne asanează organismul, dar sînt şi negative, care distrug psihicul şi corpul. Dar ce impact are lipsa sunetelor, liniştea interioară şi exterioară asupra noastră? Savanţii spun că există un impact, dar care-i?
Potrivit unor studii, aflarea în linişte timp de o zi contribuie la deschiderea potenţialului omului: se impulsionează activitatea creierului, ajută la analiza informaţiei şi stimulează creşterea celulelor creierului. Sunetele tari au o influenţă negativă asupra creierului şi organismului. Studiile arată că poluarea fonică conduce la ridicarea tensiunii arteriale, insomnie şi la afecţiuni cardiace. Studiind acţiunea îndelungată a gălăgiei asupra omului, savanţii au aflat şi ce influenţă are lipsa sunetelor. Daniel A. Gross de la publicaţia Nautilus a deschis detaliat impactul pozitiv al liniștii asupra creierului uman. El a colectat mai multe studii privind impactul muzicii, în care au fost obţinute rezultate interesante. Iată trei dintre cele mai importante avantaje ale liniştii.
Creşterea noilor celule ale creierului. Supunînd grupurile de şoblani acţiunii diferitori tipuri de zgomot, bilogul Imke Kirste a planificat să utilizeze liniştea în calitate de aparat de control. Dar s-a constatat că atunci cînd ei se aflau cîte două ore pe zi în linişte, apăreau noi celule în creier. Acea parte a creierului poate fi folosită în calitate de sursă de emoţii şi treceri ale memoriei curente în memorie permanentă. „Am depistat că liniştea, într-adevăr, contribuie la naşterea noilor neuroni”, spune Imke Kirste.
Impulsionarea memoriei. Chiar dacă în jur nu-i nici un zgomot, creierul nostru este foarte receptiv. De exemplu, ascultaţi piesa preferată şi brusc, ea se întrerupe. Dacă cunoaşteţi bine melodia şi cuvintele, ea continuă să cînte în cap. Extrăgînd din memorie acordurile şi textul cunoscut, creierul creează iluzia sunetului. Pe paginile publicaţiei „Nautilus” acest lucru se explică prin faptul că cortexul auditiv continuă să lucreze din greu.
Chiar dacă în urechile voastre nu parvine nici un sunet, creierul va găsi mereu o metodă de a rămîne activ. Stimularea meditării. Cînd creierul nu are stimulatori externi, el nu se focusează şi trece în „regimul trierii”. Aceasta nu înseamnă că el se deconectează. Dimpotrivă. Aflîndu-se în stare de repaus, creierul colectează şi procesează informaţia. Aceasta se numeşte meditare (reflexie). Factorii externi determină creierul să asculte. Dacă în jur e linişte, creierul nostru este impus să asculte ce se întîmplă în interiorul nostru.