Locuitorii urbani se mută cu traiul în aşezari ecologice

Unele familii doresc să părăsească oraşul zgomotos şi să se instaleze cît mai aproape de natură, întemeind o gospodărie naturală.

Anume ele, al treilea an la rînd construiesc o aşezare ecologică numită Ladnoie (se traduce ca armonie), care în viitor ar trebui să fie un loc ideal pentru viaţă. O jurnalistă a ziarului de seară a încercat să afle motivele care impun oamenii să părăsească apartamentele lor din oraş cu o viaţă aranjată.

Aşezarea Ladnoie este situată în apropierea satului Polniţa (în regiunea Gozhi), la 30 de kilometri de oraşul Grodno. Acum această distanţă împarte viaţa a opt familii în două etape: cea de "înainte" şi cea de "apoi".

Visuri la o casă de paie

Deocamdată aşezarea a devenit o reşedinţă permanentă pentru două familii. Terenul lui Maxim este al cincilea în rînd. Pentru a ajunge la el, a trebuit să mergem aproximativ o jumătate de kilometru. Ghidul Valeriu (viitorul colonist ecologic, acum un întreprinzător privat) a telefonat proprietarul terenului şi l-a prevenit despre vizita noastră. De-a lungul aşezării (care este, de fapt, un cîmp imens cu cteva case, băi de lemn şi tineri puieţi de pomi fructiferi) nu-s garduri, dar înainte de a veni la terenul vecinului, toată lumea întotdeauna îşi cere politicos permisiunea. Cu primul şuierat ameninţător ne-au întîmpinat gîştele, alături pe peluză păşteau găinile, raţele, un curcan a ridicat vocea. Din spatele casei a ieşit însuşi proprietarul, un tînăr cu părul împletit în cozi şi o barbă mică.

Maxim, soţia lui şi cei patru copii timp de doi ani trăiesc departe de oraşul zgomotos, cresc iepuri, păsări şi o vaca poreclită Ţiganca. Mutarea, a schimbat complet stilul de viaţă al familiei. Acum, pentru a bea lapte, aveţi nevoie să mulgeţi o vacă şi înainte de a găti peştele, trebuie să-l prindeţi în iaz ... Familia trăieşte, în principal, din produsele cultivate pe teren, fără adaosul îngrăşămintelor şi produselor chimice. Deocamdată familia nu se poate lipsi de bani, aşa că Maxim continuă să lucreze în calitate de designer peisagistic.

Ca şi alţi colonişti, el amenajează treptat terenul lui. Dlui intenţionează să construiască o casă din blocuri de paie comprimată şi apoi s-o acopere cu lut. Ce poate fi obţinut în urma acestei idei, puteţi vedea chiar acum. Pe teren se află un hambar construit după aceeaşi tehnologie, deşi cu un acoperiş de ardezie. Se pare că emană căldură şi confort, iar animalele nu au îndurat frigul chiar şi în cele mai severe îngheţuri. Potrivit lui Maxim, el nu duce dorul, după viaţa înainte de mutare. Din contra, el a fost capabil să se simtă cu adevărat liber. În plus, familia (care a trăit în oraş, în principal, în apartamentele închiriate) nu a simţit lipsa facilităţilor obişnuite: în casă este apă caldă şi rece, cabină de duş, maşină de spălat, calculator cu acces la internet ... Doar energie electrică nu este – iată aşa un paradox. Despre viaţa la ţară, Maxim scrie pe blogul său.

Fericire rustică

Un fost om de afaceri Serghei, consideră istoria lui atipică. El a construit rapid o casă de lemn pe propriile economii şi bani împrumutaţi de la rude şi prieteni, practic al doilea s-a stabilit în cîmpul deschis. "Nu am nici zile de odihnă, nici zile de lucru, - spune Serghei. - Eu lucrez pe teren de dimineaţă pînă seara. Din punct de vedere fizic obosesc, dar cînd văd rezultatul muncii mele, primesc o mare plăcere". Lucrările de construcţii pe terenurile învecinate se mişcă destul de lent, deoarece cea mai mare parte de muncă, viitorii locuitori ai aşezării Ladnoie, o îndeplinesc de sine stătător.

De exemplu, Valeriu termină să construiască o baie de lemn şi intenţionează să se implice serios în apicultură, în timp ce lucrează în grădina lui. Apropo, toţi arborii şi arbuştii cresc pe o movilă mică de 30 cm. "Acest lucru se face pentru a evita putrezirea rădăcinilor. Zona de aici este mlăştinoasă şi pe terenuri se observă un nivel ridicat de ape subterane", - a explicat Valeriu, care a găsit această metodă de cultivare prin încercări şi erori. Dar chiar şi cu această ingeniozitate, butaşii din soiurile moderne nu se aclimatizează. Valeriu, a fost nevoit să găsească o variantă alternativă: să transplanteze din pădure pere şi meri ca apoi să le altoiască cu cele mai potrivite soiuri vechi: Antonovka, Pepin, Grabştein, Malinovka ...

Un hectar pentru o familie

Toţi aceşti oameni sunt prieteni vechi. Decizia lor de a crea o aşezare ecologică a apărut mai mult de 10 ani în urmă. Prietenii au studiat experienţa susţinătorilor agriculturii organice: Nicolae Kurdiumov, Sepp Holzer, Mitlayder, Fukuoka, precum şi cărţile scriitorului rus V. Megre, în care au pescuit ideea de a crea aşa-numitele moşii. Deasemenea, au ajuns la concluzia că oraşul distruge oamenii. Subiectul a fost discutat mult timp, iar apoi au trecut de la teorie la practică, luînd cîte un teren de un ha pentru a întemeia o gospodărie de fermier.

Şi vor face acest lucru nu din disperare, ci din dorinţă de a trăi în armonie cu natura. Pentru ei, pămîntul nu este doar un loc unde se poate construi o casă şi sădi cartofi. În viitor, acesta ar trebui să devină o oază mică, amenajată cu dragoste şi cu socoteală, capabilă să ofere locuitorilor o mică fericire.

Pentru omul modern, o mutare conştientă la ţară şi refuzul la mai multe beneficii ale civilizaţiei moderne, poate părea o nebunie. Cineva va numi coloniştii ecologici oameni excentrici, altcineva - indivizi curajoşi care au îndrăznit să transforme visul în realitate.