Lupoaica a venit la pădurar pentru ajutor. După un timp, îi mulțumeau deja 3 lupi.
La mijlocul iernii, pădurarul a observat o lupoaică extrem de slabă. Această iarnă fusese dificilă pentru prădători – toți animalele slabe din pădure fuseseră deja prinse, iar lupoaica abia reușea să supraviețuiască. Probabil, tocmai din această cauză, s-a decis să se apropie chiar de poarta căsuței pădurarului.
Pădurarul Ștefan a privit cu neîncredere prădătorul, dar înțelegea că lupoaica trecea printr-o perioadă grea, așa că i-a aruncat puțină carne.
Animalul se comporta atipic pentru specia sa. Probabil că lupoaica era flămândă de mult timp, de aceea a decis să se apropie de om, deși, în mod normal, aceste animale evită contactul cu oamenii.
Lupoaica a apărut de câteva ori la căsuța pădurarului. Oaspetele neobișnuit a fost observat și de locuitorii satului apropiat, care au început să-l mustre pe Ștefan pentru că hrănea prădătorul.
„A obișnuit lupul să vină aici; acum se duce la casa lui, dar după aceea va începe să vâneze păsările și vitele noastre”, se temeau sătenii.
În ciuda criticilor, Ștefan a continuat să hrănească lupoaica, pentru că știa că, dacă un lup va rămâne flămând pentru mult timp, poate să uite de frica sa naturală și să atace un om.
Primăvara, vizitele lupoaicei s-au oprit, iar acest lucru i-a bucurat pe săteni. Ștefan a mărturisit însă că se atașase de lupoaică și chiar începuse să-i simtă lipsa.
La mijlocul primăverii, lupoaica a apărut neașteptat la poarta căsuței pădurarului. De data aceasta, nu era singură, ci venise cu doi pui. Ștefan și-a dat seama că, în tot acest timp, animalul nu ceruse carne pentru ea însăși, ci pentru puii săi.
Cei trei lupi s-au uitat la bărbat cu recunoștință și au plecat. De atunci, nu s-au mai apropiat niciodată de locuințele oamenilor.
153