Marea Aral?

Marea Aral?

Înainte de scăderea apei Marea Aral a fost al patrulea lac din lume după mărime. Pe dânsul navigau flota de pescuit şi navele militare, aşezările de pe coastă se scăldau în grădini înflorite, cârduri de pasari de apă zburau deasupra apelor generoase ale mării din Asia Centrală, bogate în resurse de peşte.

Degradarea Mării Aral a început în 1960, când Ministerul Agriculturii din Uniunea Sovietică a început să direcţioneze apele din Syr Darya şi Amu Darya în reţeaua de canale pentru irigarea plantaţiilor de bumbac şi câmpurilor de orez pe teritoriul Uzbekistanului şi sudului Kazahstanului. Marea Aral a pierdut prin evaporare circa 1000 km ³ de apă. În 1989, marea s-a împărţit în două mări izolate . Cea de Nord (mică) şi cea de Sud (mare). În anul 2003, suprafaţa Mării Aral constituia aproximativ un sfert de suprafaţă iniţială, iar volumul de apă - aproximativ 10%. La începutul anului 2000 nivelul absolut al apei în mare a scăzut până la 31 m, ceea ce este cu 22 m sub nivelul iniţial, observat la sfârşitul anilor 1950.

Scurgerile din câmpuri în cursul mijlociu şi cel de jos al râurilor Syr Darya şi Amur Darya au cauzat depozitarea pesticidelor şi altor diverse substanţe chimice agricole, care apar în unele locuri pe suprafaţa de 54 de mii de km² a fostului fund de mare, acoperit cu sare.

Furtunile de praf răspândesc sare, praf şi substanţe chimice la o distanţă de 500 de km. Bicarbonat de sodiu, clorura de sodiu şi sulfat de sodiu transportate pe calea aerului, distrug sau încetinesc dezvoltarea vegetaţiei naturale şi a culturilor agricole.

Populaţia locală suferă de incidenţa crescută a bolilor respiratorii, anemie, cancer de laringe şi esofagul, precum şi de tulburări digestive. Au devenit mai frecvente bolile ficatului, rinichilor, afecţiuni oculare.

În 2001, la plecarea apei insula Renaştere s-a unit cu continent. Pe această insulă, Uniunea Sovietică a testat arma biologică: antrax, tularemia, bruceloza, ciuma, tifos, variola, şi toxina botulinică pe cai, maimuţe, oi, măgari şi alte animale de laborator. Aceasta este cauza temerilor că bacterii mortale au menţinut viabilitatea şi rozătoare infectate pot deveni distribuitorii lor în alte regiuni.

Potrivit calculelor oamenilor de ştiintă, déjà este imposibil de a salva Marea Aral. Chiar dacă va fi abandonată complet devierea apei din Amu Darya şi Syr Darya, acelaşi nivel de apă în mare va fi reinstaurat nu mai devreme de 200 de ani.

Din 1950 până în present, în mod repetat, au fost propuse proiecte privind construcţia canalului pentru transportarea apelor din bazinul Obi în bazinul Mării Aral, acest fapt ar permite dezvoltarea considerabilă a economiei regiunii Mării Aral (în special, agricultura) şi restabilirea parţială a Mării Aral. Însă o astfel de construcţie necesită costuri materiale enorme (din partea mai multor state - Rusia, Kazahstan, Uzbekistan), de aceea deocamdată nu se pune întrebarea despre realizarea acestor proiecte.

Foto NASA, Marea Aral, 1973.