Mărfuri ecologice devin tot mai populare

Deocamdată încă nimeni nu a dovedit superioritatea naturii asupra omului

Alături de redacţie s-a deschis un magazin. Fie "Produse agricole" sau "Produse de la fermier". Am intrat acolo. Arată frumos, mai ales pe stomacul gol. M-am uitat la lista de preţuri: lapte - la şaptezeci de ruble şi mai sus, pâine - de la cincizeci. O bunica îngrozită se uită la preturi:

- De ce toate sunt aşa de scumpe?

- Avem produse ecologice, - informează voios vânzătoarea.

Dacă doriţi să reuşiţi, trebuie să utilizaţi întotdeauna prefixul "eco": funcţionează chiar mai bine, decât prefixul "nano". Lumea este obsedată de curăţenia mediului înconjurător. Şi această obsesie doar este în creştere. Maşinile ecologice, produsele ecologice, eco-case, eco-genţi, eco-săpun... Odată am găsit într-un magazin online chiar şi eco-huse igienice pentru femei. Astăzi, oamenii sunt dispuşi să plătească pentru marfa ecologică de două sau de trei ori mai mult.

Ecologic a devenit sinonimul de cel bun. Imediat apar imagini: cerul albastru, iarba verde şi pe iarbă merg desculţ băieţii pozitivi cu fete, cu obrajii rumeni, nefumători. Apare o dorinţă de a şterge o lacrimă de emoţie şi a dona banii pentru a finanţa protecţia focilor de mare.

Cândva aveam de gând să scriu un roman, o anti-utopie. Nu am scris, desigur. Dar un episod totuşi am inventat. În lumea viitorului ecologic pedeapsa cu moartea este total abolită. Singurul caz în care se utilizează "cea mai mare măsură de protecţie ecologică”, este dacă cineva a adus prejudiciul naturii. Încălcătorii legislaţiei ecologice stricte sunt aduşi în mlaştina de turbă şi ucişi cu funii de in. De ce mlaştina de turbă? Pentru ca descompunerea corpului uman să fie nu în detrimentul, ci spre binele naturii.

Desigur, în distopii este normal să exagerăm un pic. Dar prioritatea naturii asupra omului devine tot mai înspăimântătoare. Recent am primit prin poştă o invitaţie să particip la o demonstraţie împotriva "vivicercetărilor sângeroase servind intereselor companiilor farmaceutice". Fetele frumoase şi băieţii progresişti au protestat împotriva testării noilor medicamente pe animale mici : "429000 de animale au fost torturate în laboratoare din întreaga lume". Oroare!

În orice caz, scrisoarea explica: "vivisecţie (teste pe animale) este o practică depăşită, din punct de vedere moral şi ştiinţific, la care, treptat, refuză, în mod sigur, întreaga lume. Există o mulţime de alternative mai ieftine, decente şi sigure, la vivisecţie, cum ar fi cercetările clinice ... "Aici m-am speriat serios. Dacă această "vivisecţie" teribilă înseamnă testarea medicamentelor pe animale, atunci o alternativă progresistă numită "studii clinice" presupune încercarea medicamentelor noi direct pe oamenii.

Poate că nivelul meu de conştiinţă ecologică este prea jos. Deoarece aceşti mii de şobolani torturaţi nu sunt la fel de scumpi pentru mine ca o bătrânică sau un copil, cărora se va injecta un medicament netestat pe deplin. Consideraţi-mă un rasist. Specia mea îmi place mai mult, decât o mulţime de alte specii. Bănuiesc că şobolanii şi lupii, şi chiar un tigru siberian, sunt de aceeaşi părere.

Eu sunt pentru colectarea separată a deşeurilor, construcţia centralelor electrice eoliene şi netezirea pisicilor fără stăpân. Dar, totuna, la încălzirea globală mă voi gândi într-a 100 sau a 1000 rând , mai ales că rolul omului în acest proces rămâne neclar (la fel ca şi faptul că nu a fost pe deplin dovedit că toate aditivele artificiale sunt nocive pentru organism).

Din păcate, eu aparţin speciei Homo sapiens. Şi sunt mult mai preocupat pentru oamenii. Oamenii care sunt bolnavi, suferă de depresie şi de singurătate, devin beţivi, nu-şi pot găsi locul în viaţă ...Iar focile de mare lasă să aştepte.

Nu vreau să jignesc cu aceste rânduri prietenii mei, ecologiştii. Ei evaluează cinstit poluarea râurilor, sting incendiile forestiere şi colectează maculatură. Şi mulţi dintre ei o fac complet gratuit, consacrând timpul, creierul, forţele (şi, uneori, şi banii), şi nu primesc nimic în schimb, în afară de satisfacţie sociale. Dar unde ei, de fapt, să meargă cu toate impulsurile lor de suflet? Noi nu avem atât de multe posibilităţi de a satisface dorinţa naturală de a face lumea mai bună. Sindicatele aproape nu activează, în politică toate biletele sunt vândute. Doar nu se vor alătura mişcării „Noi”.