Marijka, turista olandeză care de o lună s-a mutat la Butuceni (Video)

Când îl ajunge cuţitul la os, moldoveanul îşi ia traista şi porneşte la drum. Aşa harnic, cum se spune că este, alege să muncească pentru alţii în alte colţuri ale lumii, deşi acasă i-ar fi reuşit să se descurce. Au demonstrat-o unii moldoveni, dar mai ales străinii care ne păşesc meleagurile în căutarea unui loc de muncă sezonier. Sunt gata să lucreze degeaba, numai să se afle în sânul naturii, într-un sat autentic, printre ţărani şi tradiţie, chiar şi cu drumuri proaste.

Marijka este una dintre turistele care s-a stabilit pentru o lună de vară într-un sat eco, probabil singurul din Moldova care a pretins până acum la acest statut. Locuieşte în Butuceni şi tot acolo munceşte la o agropensiune. Este încântată de satul moldovenesc şi de felul cum sunt oamenii, iar dacă ar avea posibilitate ar veni în fiecare an în Moldova. Patronul pensiunii spune că numai atrăgând străinii în ţara noastră, vom reuşi să păstrăm patrimoniul şi datinele.

Recepţia unei pensiuni din Butuceni a ajuns pe mâinile unei gospodine olandeze. Nu-şi pune poalele în brâu şi nici nu stă toată ziua cu mătura în mână. Marijka face curat pe pagina electronică a staţiunii, astfel încât să i se ducă vestea locaţiei în toată reţeaua globală. Răspunde la solicitările turiştilor şi rezervează căsuţe. Şi face totul degeaba.

Despre Butuceni a aflat anul trecut, când l-a vizitat pentru o zi. A fost suficient, ca să decidă să revină în această vară şi să înceapă să înveţe limba română, încă din luna noiembrie trecut.

Deşi, drumurile din Butuceni nu sunt drepte şi netede ca cele din Olanda, Marijka păşeşte zilnic prin colbul eco şi savurează cărările bătute de secole. De altfel, frumuseţea locurilor, l-a făcut pe patronul tinerei, Anatol Botnaru, să autodeclare satul, deocamdată neoficial, drept unul ecologic. Iar primul pas, a fost de a instala indicatoare chiar de la intrarea în sat, ce atenţionează turiştii veniţi la Complexul Orheiul Vechi să-şi ţină caii de sub capotă, în frâu.

Colbul Eco însă doar completează patrimoniul de sute de ani al satului, pe care patronul pensiunii l-a împletit cu măiestrie în tendinţele zilelor de astăzi. A păstrat gardurile din piatră sau nuiele, iar casele de lut doar le-a împrospătat cu câteva brazde de var.

De aceea, şi turista din Olanda a ales să trăiască în una dintre căsuţele bătrâneşti. Şi dacă în unele locuri, mâna omului a făcut doar stricăciuni, aici – a clădit cu grijă fiecare piatră, boţ de lut cu paie sau lemn.

Ecomâncarea vine chiar din grădinile şi ferma de pe loc. Şi toate ajung pe masa turiştilor, pe care patronul îi pune uneori la lucru, ca să înţeleagă ce înseamnă munca la sat.

Visurile legate de satul eco nu se încheie aici. La fermă vrea să facă un muzeu cu instrumente tradiţionale, pe care de altfel le strange de prin toată ţara. Aşa cum a strâns kilometrele de covoare şi ţoluri din diferite raioane.

Trebuie să fii nebun şi îndrăgostit de tradiţie, ca să aduci troscot de pe deal şi să-l sădeşti în curte printre pietre, spune patronul pensiunii. Şi a făcut nu numai asta. A lăsat chiar şi spinii să-i decoreze covorul floral din curte. Anatol Botnaru este sigur de un lucru – dacă veşnicia s-a născut la sat, atunci viitorul Moldovei trebuie căutat acolo.

Cel puţin, Marijka s-a arătat deja dispusă să muncească degeaba şi anul viitor în satul eco din inima Orheiului Vechi.