Mihail Şcetinin şi şcoala lui

Numele lui Mihail Petrovici Şcetinin aparţine unei pleiade strălucitoare de educatori-inovatori, pe care societatea a descoperit-o surprinzător şi cu bucurie graţie presei şi televiziunii.

Secvenţe din interviul cu marele pedagog.

La şcoala lui Şcetinin abordarea copiilor şi procesul de învăţămînt diferă de şcoala clasică, care timp de decenii nu-şi schimbă principiile, în ciuda faptului că copiii şi lumea din jur sunt în continuă schimbare. Datorită acestui lucru absolvenţii şcolii sunt mai creativi şi mai spirituali, decît colegii lor.

În sistemul de învăţămînt al lui Şcetinin funcţionează o abordare individuală a fiecărui copil, deoarece sunt luate în seamă interesele fiecărui copil şi se propune o alegere a domeniului de activitate, în care elevul reuşeşte şi care îi place.

Principiul de educaţie dezvoltatoare este revelat în oferirea tuturor posibilităţilor de implicare a copilului în diverse domenii: sport, salon de frumuseţe, muncă.

Educaţia înseşi este umanistă, deoarece copilului i se dă libertatea de a alege activităţile, libertatea de creativitate.

Sistemul de clasă-lecţie lipseşte, pentru că acesta contravine principiilor şcolii lui Şcetinin şi stopează libertatea de alegere la fiecare copil.

Promovarea patriotismului este necesară pentru ca copilul să simtă că aparţine societăţii, precum şi responsabilitatea pentru acţiunile sale.

Educaţia în grupe de vîrstă diferite facilitează comunicarea şi interacţiunea între elevi, există un schimb de experienţă între ei.
Un adult poate deveni o autoritate, un model pentru imitare, el poate împărtăşi experienţa lui cu elevul mai tînăr.

Cooperarea dintre copii se petrece după cum urmează: pe parcursul activităţilor comune un elev mai în vîrstă explică elevului mai mic normele şi regulile relevante, îl îndrumă.

Ideile şcolii lui Şcetinin se bazează pe religie, pedagogia lui Şcetinin se menţine pe dezvoltarea morală şi spirituală a fiecăruia. În acest sens este chezăşia credinţei în Dumnezeu.

Activitatea în grupe a fost folosită, în principal, din cauza că Şcetinin a considerat-o cel mai eficient proces de educaţie. Lucrînd în grupe, alese în mod voluntar, elevii pot să-şi împărtăşească opiniile, gîndurile, adică, să înveţe din experienţa şi cunoştinţele celorlalţi.

Ideea umanismului (tratamentul reciproc uman, respectul unul faţă de altul, de cadre didactice, accentul asupra dezvoltării copilului în mediul său natural), de libertate şi de dorinţă de a cunoaşte (lipsa unui sistem de clasă-lecţie, procesul de studiere prevede libertatea individului, copilul însuşi tinde spre cunoştinţe noi).

Acest sistem educă în copil, în primul rînd, respect pentru sine şi alte persoane, dragostea pentru muncă, învăţămînt, cel apropiat, independenţă, înţelegere reciprocă.

Putem spune că acest sistem este foarte eficient, iar rezultatele sunt cu adevărat uimitoare. În şcoala lui Şcetinin profesorii nu numai predau copiilor diferite discipline, dar, de asemenea, se implică în dezvoltarea lor spirituală şi morală, le insuflă dragoste de muncă, pentru ţară, cel apropiat. Copiilor le place aici, ei se simt confortabil, ca acasă. Ochii lor strălucesc de fericire şi faţa fiecărui copil reflectă o pace interioară şi bucurie creatoare. Lor le este bine!

Lipsa de sistem de clasă-lecţie nu discreditează studiile copilului, nu încurajează absenţe. Da, copilul se simte liber, studiile nu sunt o povară pentru el. Sistemul de instruire este conceput astfel, încît copilul se simte în şcoală ca acasă, firesc, are un interes pentru procesul de studiere.

Copii sunt învăţaţi să lucreze,transformînd munca într-o plăcere. Munca ar trebui să fie direcţionată în beneficiul societăţii, copiii doresc să lucreze, văzînd cum fac camarazii lor, percepînd muncă ca o bucurie, ca un lucru util pentru alte persoane.

In şcoala lui Şcetinin muncă creativă şi constructivă a fiecărui copil stă pe prim-plan. Aici toată lumea îşi poate exprima gîndurile în glas, se ia în seamă părerea fiecărui copil.

Refuzul la obiceiuri proaste este dictat de reguli sau principii morale, sau mai degrabă, normele şi idealurile şcolii, care includ un comportament moral, dragoste de ţară, educaţia unei personalităţi binevoitoare.

La şcoală este inacceptabilă existenţa principiului "scrie şi învaţă", copilul singur ştie de ce el are nevoie. Sarcina pedagogilor este dezvoltarea personalităţii individului pînă la înălţimi ale talentului şi geniului, activităţii civice, capacităţii de a îndeplini orice sarcină statală.

În baza activităţii didactice stă principiul de respect sincer pentru copii cu care se lucrează. Avem în şcoală 300 de elevi şi dacă vom merge prin clădire, vom vedea că fiecare elev învaţă şi nimeni nu stă deasupra lui, nimeni nu-l obligă să studieze încontinuu. Nimeni, în afară de conştiinţă. Motivul studierii: elevul învaţă pentru neamul lui, şi prin el, pentru poporul lui. Şi prin poporul, copilul serveşte alte naţiuni, şi prin aceasta - întregului univers: de la o păsărică pînă la o galaxie. Principalul lucru este concentrarea supra altei persoane.

Prin urmare, toate activităţile cognitive ar trebui să fie organizate astfel, încît copilul să nu fie pregătit să trăiască, ci să trăiască cu adevărat. Plămînii nu sunt gata să respire, ci respiră acum. Copiii nu ar trebui să fie pregătiţi să trăiască, ei trebuie să trăiască aici şi acum. Memoria ancestrală conţine informaţii de calitate despre diferite moduri de viaţă în această lume fără margini. Prin urmare, singurul lucru prin care noi putem ajuta copilului: îl ajutăm să se realizeze, cu toată imensitatea lui, în acest timp curent, să găsească cuvinte şi modalităţi de a-şi exprima personalitatea sa astăzi şi în eternitate.

Elevii aici nu absolvesc doar un curs de liceu. Ei, de asemenea, sunt înscrişi la studiile superioare, învaţă în două-trei universităţi, în acelaşi timp, la diferite facultăţi. La 17 ani un băiat tînăr sau o fată tînără pot avea deja două studii superioare, conduce liceul, a fi autori de manual. Dar lucrul cel mai important constă în următoarele: absolventul ştie, cine este el şi cui slujeşte : slujeşte Rusiei. El cunoaşte dificultăţile vieţii, el îşi construieşte o viaţă acum: el ştie cum să numere banii, el ştie să construiască şi, dacă este necesar, el poate să se apere: el este un om liber, sănătos şi puternic. Noi construim o casă reală, şi absolvenţii noştri sunt cu picioarele pe pămînt. Noi acordăm o mare importanţă omului ca o fiinţă universală. Omul-specialitate: acest lucru nu este normal. Scopul nostru este de a face tot posibilul pentru ca copilul să poată îndeplini orice rol social. De la preşedinte pînă la un bucătar de calitate. Noi dorim ca el să facă orice lucru calitativ. Şi aşa în toate.

Sursa: vitamarg.com