MOLDOVENII.MD

Misterele statuilor antice din Indonezia (+Foto)

Parcul Național Lore-Lindu de pe insula indoneziană Sulawesi este cunoscut drept unul dintre cele mai neobișnuite locuri de pe Pământ. Aici trăiesc păsări care „râd” ca oamenii și primate de doar trei inci înălțime (cât un șoarece). În parc au fost descoperite megaliți – statui uriașe sculptate în granit, a căror origine nu poate fi explicată.

Parcul Național din Sulawesi, cu o suprafață de peste 2000 km², include o varietate de ecosisteme ale pădurilor tropicale de câmpie și de munte. El este renumit atât pentru locuitorii săi neobișnuiți, cât și pentru statuile gigantice de granit, create de nu se știe cine și în ce scop.

Megaliții variază ca mărime: de la câțiva inci până la 15 picioare (4,5 m) în înălțime. Nimeni nu știe cine i-a sculptat, când și pentru ce. Conform unei legende locale, ei ar fi fost cândva criminali vii, transformați în piatră pentru totdeauna.

Până de curând, existența și amplasarea acestor sculpturi de piatră nu au fost documentate oficial. O expediție americană a Societății Geografice a ajutat autoritățile indoneziene să descopere și să înregistreze aproximativ 400 de megaliți în parc și în împrejurimi. Dintre statuile antice, circa 30 au forme umane. Unele au fost găsite răsturnate în râu, cu fețele și ochii acoperiți de noroi și mâl. Altele au fost descoperite pe câmpurile de orez sau în iarbă înaltă.

Localnicii cred că unele statui erau folosite pentru cultul strămoșilor. Se spune că un megaliți numit Tokalae ar fi fost un violator care s-a transformat în piatră. Tăieturile adânci de pe stâncă sunt considerate cicatrici de cuțit. Un alt megaliți, Tadulako, ar fi fost bătrânul satului și s-a transformat în piatră după ce a furat orez. A rămas pentru totdeauna privind peste câmp către satul pe care l-a trădat.

Toate statuile au capete mari, ochi rotunzi, și sunt fără picioare, deși la multe se văd organele genitale. Multe stau singure, iar altele apar în perechi sau în grupuri mici.

Au fost descoperite, de asemenea, uriașe urne de piatră, numite de localnici kalambas. Posibil că au fost folosite ca rezervoare de apă sau ca morminte. Localnicii cred că acestea erau băi rituale pentru nobili. Însă arheologul american Edward Pollard nu este de acord cu această teorie, deoarece băile din granit sunt mult prea grele pentru a fi transportate doar pentru spălat. Lăsate în voia timpului, kalambas s-au acoperit cu iarbă și flori.

Scopul pentru care au fost create rămâne un mister. Nu se știe când au fost sculptate, nu există unelte sau alte urme care să indice perioada lor de creare sau să le lege de o anumită cultură.

Se presupune că ar putea aparține unei culturi vechi de 2000 de ani, epocă în care au apărut megaliții sculptați din Laos, Cambodgia și alte regiuni din Indonezia. Totuși, astfel de megaliți și kalambas nu se mai întâlnesc nicăieri altundeva în Asia. Edward Pollard remarcă: „Nimeni nu știe cu ce scop au fost create aceste statui, deoarece nu există analogii în lume și nu se cunoaște cultura din care provin. Se știe doar că sunt foarte vechi, anterioare oricăror cronici.”