MOLDOVENII.MD

Modelul Feldheim

Acest sat din apropiere de Berlin este singurul loc din Germania complet autonom din punctul de vedere al aprovizionării cu energie. Graţie eolienelor instalate în grădina lor şi unei reţele independente, localnicii beneficiază de electricitate la preţ minim. Un exemplu care atrage ecologişti din lumea întreagă.

Petra Richter nu are nevoie de multe cuvinte ca să spună povestea de succes care a adus satului ei un dram de glorie mondială. Alternativa aceasta a venit la timp, spune primăriţa Feldheimului. Mica localitate, situată la sud-vest de Berlin, este prima şi, până acum, singura din Germania care poate fi considerată autarhică din punct de vedere energetic. De aceea, în jur de 3000 de vizitatori din toată lumea dau năvală an de an în acest sătuc din landul Brandenburg, care numără doar 130 de lucuitori şi care, situat la 150 de metri altitudine, nu e deloc uşor de găsit.

Căldură pentru toţi

Lucrurile s-au dezvoltat încetul cu încetul, povesteşte doamna Richter. În 1997 au fost amplasate primele patru turbine eoliene. Între timp există 43, care produc anual 140 000 de megawaţi-oră de curent electric. Având în fiecare zi sub ochi surse alternative de energie, membrii cooperativei agricole locale au început la un moment dat să se gândească la construirea unei instalaţii de biogaz. Iniţiatorul eolienelor, Michael Raschemann, a fost invitat la discuţii şi rugat să prezinte un concept.

Utilizându-se cele 4,4 milioane de kilowaţi-oră de căldură produşi de instalaţia de biogaz, puteau fi încălzite nu doar grajdurile de porci şi birourile cooperativei, ci întreg satul
Acesta a descoperit că, utilizându-se cele 4,4 milioane de kilowaţi-oră de căldură produşi de instalaţia de biogaz, puteau fi încălzite nu doar grajdurile de porci şi birourile cooperativei, ci întreg satul. Pe atunci, mulţi oameni îşi încălzeau casele cu sobe. Altora li se stricase deja primul sistem de încălzire centrală, montat după căderea Zidului Berlinului. Disponibilitatea de a încerca ceva nou era mare, îşi aminteşte primăriţa: “Aproape toţi locuitorii satului au fost entuziasmaţi de la bun început”.

După câteva întruniri ale consiliului comunal, s-a luat decizia de a se înfiinţa societatea Feldheim Energie GmbH & Co. KG. Ea nu era destinată să asigure doar prin termoficare temperaturi plăcute în toate gospodăriile din Feldheim. Trebuia totodată să distribuie curentul produs lângă casele oamenilor de turbinele eoliene. Ceea ce nu a fost tocmai simplu. Căci E.On-Edis, deţinătorul reţelei locale de electricitate, nu şi-a pus la dispoziţie conductele. Au trebuit să fie construite şi instalate conducte noi. Aşa s-a ajuns la situaţia singulară ca în Feldheim să existe azi două conducte – vechile branşamente la electricitate fiind tăiate.

Preţ avantajos

Pentru noua reţea electrică, Feldheim Energie a trebuit să investească aproximativ 400 000 de euro. Pentru asta, abia au fost suficiente capitalurile depuse de comanditari. Pot deveni membri posesorii de terenuri din localitate, precum şi întreprinderile meşteşugăreşti, biserica, uzina de apă şi oraşul Treuenbrietzen, de care aparţine Feldheim. Capitalurile avansate de aceştia se ridică la suma de 3 000 de euro pentru electricitate şi căldură sau la 1500 de euro, dacă se optează doar pentru unul dintre cele două servicii.

Construirea reţelei de electricitate a fost însă o nimica toată în comparaţie cu preţul reţelei de termoficare: 1,7 milioane de euro. Ea a putut să fie finanţată numai pentru că UE şi landul Brandenburg au acoperit jumătate din costurile proiectului. Pentru restul costurilor, Feldheim Energie a contractat un credit pe cincisprezece ani, a cărui rambursase se face conform planului.

Aproape toate familiile au participat, garantând pentru zece ani cu capitalurile lor. Numai două dintre cele patruzeci de familii din sat n-au putut fi convinse. Celor 38 de clienţi privaţi li se adaugă cooperativa agricolă, comuna, uzina de apă şi biserica. 35 de gospodării utilizează reţeaua termică, a cărei lungime este de trei kilometri.

Cei care au ales însă reţelele alternative au economisit deja o grămadă de bani. Se livrează căldură din 2009. Un an mai târziu a început alimentarea cu curent ecologic de la turbinele eoliene. Preţul mediu pentru un kilowatt-oră este, în Germania, de 28 de cenţi. Localnicii din Feldheim plătesc, în schimb, 16,6 cenţi, pentru că îşi iau curentul direct de la producător.

Locuitorii satului Feldheim plătesc cu zece procente mai puţin decât restul germanilor
Acest tarif neobişnuit de avantajos nu este posibil decât datorită unui regulament special privind redevenţele de acces. Dar numai o mică parte – aproximativ o jumătate de procent – din curentul produs ajunge la Feldheim, potrivit lui Werner Frohwitter, purtătorul de cuvânt al distribuitorului de energie. Restul ajunge în reţeaua publică. Cât priveşte costurile pentru căldură, locuitorii satului Feldheim plătesc cu zece procente mai puţin decât restul germanilor.

Ecoturişti din toată lumea

Satul Feldheim a devenit de mult un exemplu în materie de energie nepoluantă. În 2009 s-a construit, pe lângă instalaţia de biogaz, o instalaţie pe bază de lemne care, în zilele reci de iarnă, asigură căldură continuă pentru vechile ferme în formă de patrulater. În 2010, Feldheim a primit distincţia de “sat al energiei ecologice”.

Administraţia locală a folosit imediat banii obţinuţi din premiu pentru dezvoltarea energiilor regenerabile. Între timp, energiile nepoluante sunt, inclusiv din punct de vedere economic, un factor important pentru mica localitate. E drept că a rămas dominantă agricultura, din care treizeci dintre localnici îşi câştigă existenţa. Dar şi firma EQ-SYS, care produce componente de metal pentru energia fotovoltaică, a creat douăzeci şi unu de locuri de muncă.

An de an, ecoturiştii din toată lumea vin în număr mare la Feldheim, deşi aici nu mai există nici un restaurant intact. Fosta clădire a restaurantului e transformată în prezent într-un centru de cercetare şi educaţie de către societatea Neue-Energien-Forum Feldheim. Societatea organizează tururi ghidate prin satul ecologic în limbile germană, engleză, spaniolă şi franceză. Japoneza nu se numără printre aceste limbi – în ciuda numeroşilor japonezi care au ajuns la Feldheim, mai ales după catastrofa de la Fukushima.